Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 26

Un capitol plin de tensiune scris alături de PatyLoveBooks

Cunoașteți acel moment când sperați până în ultimul moment ca o minune să se întâmple? Să nu vi se afle greșelile, acțiunile, minciunile. Presupun că fiecare dintre noi a trecut prin asta la un moment dat. Să speri ca inevitabilul să nu se întâmple. Ei bine, acest lucru spera și Morgana. Știa că Sarah e deșteaptă, știa că la un moment dat va afla, știa că va face ceva legat de acea sau acel lucru. Și mai știa că și-a jucat mâna prost, având la început niște cărți foarte bune. E conștientă că ceva teribil i se va întâmpla, dat își sumă orice acțiune, orice misiune, orice decizie. Cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla, ar fi să se tragă în ea. Așa ar elibera-o de acestă luptă, pentru totdeauna.

Zâmbetul pe care îl avea pe întipărit pe chip, s-a stins instant când a întânit privirea dură a Sharei. A avut câteva secunde când s-a temut de ea și de ceea ce ar putea să-i facă. Însă acum nu mai poate să schimbe nimic. Operațiunea a fost pusă în mișcare. Era conștientă că se va ajunge aici, chiar dacă spera ca momentul să mai întârzie. Acum nu mai poate da înapoi. Toate cărțile sunt pe față. Ea a ales asta și o face tocmai pentru a se elibera.

A început să își muște violent buza de jos repetându-și că ceea ce face este pentru binele ei. O privește pe Sarah în ochi, iar privirea ei plină de dispreț și dezamăgire o făce să se uite la ea cerând milă. O milă pe care e absolut sigură că nu o va primi vreodată.

Pe măsură ce persoana de la capătul firului vorbea, expresia de pe chipul lui Sarah devenea tot mai rece și dură. O vedea că se așează pe canapea căutându-și o poziție comodă în timp ce dădea aprobator din cap fără să o scape pe Morgana din priviri. Se uită fix în ochii ei asemenea unui șarpe care e gata să îi sară la gât.

- Bun, zâmbi fără umor. Mulțumesc. Voi ajunge imediat, spuse cu o calmitate neobișnuită, întinzând telefonul și așezându-l atât de zgomotos pe masa din sticlă, încât aproape o crăpă în locul în care așeză obiectul. Dennis tresări, iar Jacques o fixă cu privirea. Morgana stă nemișcată.

- Dracului! Vezi că spargi chestii! O mustră Dennis pe un ton scăzut, ușor speriat.

- Ce e în neregulă? Întrebă Jacques pe un ton sigur.

Sarah o privi dur în ochi pe Morgana, ridicându-se de pe canapea și afișând un zâmbet nervos. Își luă înapoi telefonul de pe masă, suflând peste ecranul pe care aproape l-a spart.

- Nimic, totul e foarte bine, zise apoi. Bine că nu am spart telefonul. Dennis, o să am nevoie de tine puțin. Schimbă-te, te rog. Dăm o fugă până în A.S.I.

- Sarah... Spune Morgana încercând să se ridice de pe scaun.

În ciuda situației date, deși poate e greu de crezut, Morgana o privește acuzator deoarece nu voia ca Sarah să vadă asta. Nu voia să oprească nimic. Voia să stea aici și să lase lucrurile să se întâmple așa cum au fost sortite să se întâmple. Nu poate suporta când cineva se bagă peste planurile ei.

Dennis aprobă încet, intrând în dormitor să se schimbe.

- Te rog să te grăbești, Dennis! Strigă Sarah după el, ignorând-o pe Morgana. Își mută atenția asupra lui Jacques.

- Supravegheaz-o până mă întorc. Îi spune sub formă de ordin, apoi își întoarse privirea către Morgana. Cum e de încredere, nu ar trebui să o deranjeze.

Roșcata expiră pe nări. Ochii ei sunt electrici. O privește încruntată pe Sarah în timp ce își unește buzele într-o linie dreaptă. Își strânge palmele formând pumni. Unghiile îi intră în carne. Ea e doar una, ei sunt trei, nu va avea nicio șansă. Unul mai periculos ca altul și tocmai a căpătat onoarea de a fi păzită chiar de cel mai dintre toți. De Diavol. Înghiți în sec.