Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 5

- Mă voi mai gândi. Cât timp ma vei ține aici?

- Până când vom găsi un plan bun. Dacă ai nevoie de ceva, să îmi spui.

Soul se îndepărtă ușor de ea și dă să iasă din cameră.

- Ce? Ce faci? Unde te duci?

- Să îți aduc ceva mai decent de îmbrăcat.

Ea privește cum iese din cameră și dispare după ușă. Ce aveau hainele ei? Defapt...să nu intrăm în detalii. Și-a încrucișat mâinile și s-a apropiat de masă. „Arta de a ucide". Scrosul e mic și îngust. De parcă literele s-ar sufoca între ele. În timp ce o răsfoia, pe la jumătatea cărții văzu un citat ce i-a atras atenția. Ai grijă pe unde mergi, pentru că e posibil să calci pe cioburi!

Soul se întoarce având în mână o uniformă neagră.

- Ce spui?

- Nu. Va trebui să mă întorc. Nu pot purta așa ceva. Va bate la ochi. Lasă-mă îmbrăcată așa cum sunt.

- Cu hainele astea vei fi mai greu de urmărit.

- Crede-mă că...

Dar Morgana nu a apucat să mai spună ceva. Telefonul îi suna. Îi astupă gura lui Soul cu una dintre mâini, iar cu cealaltă răspunde. Apelantul i-a închis.

- Era Allan. Serios, trebuie să plec!

- Măcar ia asta. Așa vom putea comunica în siguranță, de la distanță.

Soul îi întinde un dispozitiv minuscul pentru ureche. Ea și-l așează în urechea dreaptă. Soul o duce pe Morgana în parcarea unde avea el mașina. Spre surprinderea ei este dusă la o mașină străină, iar Soul se așează pe bancheta din spate alături de ea. Aparent este deja cineva la volan. Pe ei îi aștepta.

Soul a condus-o pe Morgana până aproape de centrul orașului. Ea a coborât, iar Soul i-a spus că vor ține legătura. Dar ea își făcuse în căpșorul ei un plan și spera să meargă. A înaintat pe străduța din spatele blocurilor, învăluită de umbre. Undeva în fața ei se vedea venind un bărbat bătrân care cu siguranță băuse. Avea în mână un ciob. Se oprise în loc și îl analiza. Își dorea să vină spre ea să o atace pentru că o ajuta în planul ei. Cum se aștepta, bărbatul venise cu pași repezi pentru a o ataca. O doborâse și îi ceruse să îi dea toți banii pe care ea îi deține. În încercarea de a se apăra, ciobul îi zgârie mâna și o altă mișcare o zgâriase ușor sub clavicule. Ea râse ușor, iar gestul ei îl șocă puțin pe bărbat. L-a lovit cu un pumn peste față, iar el căzu lângă ea. Se ridică și îl lovi cu un picior în abdomen. Un alt picior de-al ei îi lovi fața, iar gâtul i se întoarse. Ea doborâ pe el și îl apucă de gât, strângându-l. Aprent avea destulă forță încât să îl lase mort pe bărbat. Din cer începuse să plouă. Perfect! Îi ascundea urmele. Nu mai trebuia să se ocupe de asta.

Am chemat un taxi ce a dus-o până la garsoniera ei. Allan e iar acolo. Minunat! Morgana trece pe lângă el nepăsătoare. Nu ave chef acum de toanele lui. El o privește amuzat.

- Arăți patetic! Pe unde ai tot umblat?

- Am și eu viața mea.

- Nu, nu mai ai așa ceva.

- Pe tine ce te aduce aici? Curvele tale nu te mai satisfac destul și ai venit să îți încerci norocul aici. Îmi pare rău, dar porțile mele sunt închise.

Allan a începu să râdă zgomotos.

- Nici prin cap nu îmi trecea să fac sex cu o zdreață, probabil neexperimentată. Cine știe, poate că ești și virgină. Fetele mele au ani de experiență și se descurcă de o mie de ori mai bine decât te-ai descurca tu.