Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 38

Sfârșitul toamnei se anunța cu pași rapizi. Bruma era constantă pe casele oamenilor, iar frigul și ceața te puteau surprinde de fiecare dată cu momentul în care alegeau să își facă, brusc, apariția. Oamenii sunt îmbrăcați în haine groase și pășesc cu privirea în pământ, pe strada pavată cu mici străluciri de gheață. Fiecare se duce liniștit la casa lui, la familia lui, la oamenii și prietenii lui. Nimeni nu face mai mult decât i s-a spus să facă.

Soarele se pregătește să apună cu nesimțire, indicând sfârșitul dupa-amiezei. Noaptea urma să se așterne fără să ceară voie, încet și sigur peste luminile Americii. Luna avea să își reintre în drepturi.

De două zile, Morgana e în căutări continue și aprofundate, în cercetare constantă și detaliată. A crezut că dacă va obține accesul datelor de la Soul, își va simplifica considerabil viața. În ceea ce privește găsirea Divizie fantomă, se înșelă amarnic. EYE nu dispune de niciun fel de informație despre aceasta, nicio sursă, nimic. Este o Agenție cu adevărat fantomatică.

Poate că de aceea Soul a fost atât de deschis în a îi oferi totul pe tavă, pentru că știa că ea nu va găsi nimic care să o ajute. Iar acum, găsirea Diviziei îi va lua cea mai mare parte a timpului. Oare a vrut să o convingă de asta? Oare este un alt test în ceea ce o privește? A luat o gură de aer, așezându-și mai bine ochelarii de soare pe nas.
Chiar dacă nu a putut găsi nimic în baza de date din EYE, asta nu înseamnă că spiritul ei aventurier nu a făcut-o să găsească câte ceva util despre această Divizie fantomă.

Într-o misiune din Belgrad, pe care ea o monitoriza în momentul desfășurării, a observat într-un cadru mai îndepărtat cum un om, a fost omorât de o carte asemenătoare cu una de joc. Acțiunea a fost scurtă, a durat foarte puțin. Jumătate de secundă. Probabil că nimeni înafară de ea nu a observat. A fost scurt și de efect, imediat ridicându-i semne de întrebare. A cerut unui operator să ia acea carte de joc și să o aducă la sediu, însă să țină acest lucru ascuns. Voia să se convingă că are o pistă înainte de a îi spune lui Soul.

Când respectivul opertator a ajuns în EYE, Morgana îl aștepta la intrare. A fost ultimul dintre operatori care a părăsit micul hol ce face legătura cu mașinile destinate misiunilor. I-a dat cartea pe sub mână, apoi amândoi s-au făcut nevăzuți.

E drăguț când te poți înțelege cu cineva și acesta să țină secret lucrul pe care i l-ai spus, fără să ceară explicații sau adăugări.

Roșcata s-a dus la laboratoarele Agenției și a cerut o verificare amânunțită a cărții. Tipul de metal, provenineță, și cel mai important, amprentele! Din primele constatări pe care ea le-a făcut, e o carte ascuțită pe margini, deoarece s-a tăiat la deget într-unul dintre colțurile acesteia.

În acea zi, nu l-a văzut pe Soul în Agenție și se întreba oare unde a dispărut. I-a spus că va face muncă de teren însă nu se aștepta ca acesta să se mobilizeze încă din primul moment. Cât aștepta rezultatele verificării, a pornit agale spre biroul lui. I se păru ciudat cum de nu a observat niciun operator prin apropierea biroului acestuia, așa cum obișnuia să găsească. Zona e liberă și ușor pustie.

Așa cum se aștepta, Soul nu putea fi în biroul său. Se gândește că, din moment ce are acces legat de tot ceea ce ține de Agenție, are acces și la datele din biroul lui. Zâmbi ușor deschizând ușa, folosind codul ei de acces reactualizat care, acum, îi permite să intre oriunde. A început să caute precaută prin dulapuri, prin birou, prin mica bibliotecă a camerei sperând că poate va găsi ceva ultil, ceva ce Soul ține ascuns de ea, ceva cu care să îl poată avea într-un fel la mână. A început să caute peste tot, punând totul la locul său, evident, pentru a nu îi da lui Soul ceva de bănuit. La un moment dat s-a sprijinit cu spatele de perete în timp ce deschidea o carte despre istoriile secolului XVII, un zgomot brusc făcând-o să tresară. Fără să vrea, a apăsat pe un buton ce deschide peretele care face legătura între biroul acestuia și camera cu arme.