Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 7

Luna strălucește pe cer. Mândră printre atâtea stele ce îi slujesc. Frunzele plutesc prin aer ca niște fluturi sălbatici tocmai ieșiti din cocon, căci se apropie toamna. Oamenii pășesc pe străzi cufundați în gânduri. Atât de nepăsători și indiferenți.

Morgana a ajuns la garsoniera ei. A fumat ultima țigară din pachet în timp ce se uită pe geamul deschis din bucătărie. A pus hainele de pe ea pe un umeraș, în șifonier. A decis să nu mai facă duș și s-a îmbrăcat în pijamale. Soul nu i-a mai spus nimic, iar ea credea că deveni poate inutilă în planul lui. Voia să își scoată casca, dar se abținu. Simon ar fi văzut-o și s-ar fi dat singură de gol. Telefonul sună. Și-a umezit buzele cu limba și a răspuns.

- Da, Allan!

- Unde ai dispărut? Știi unde dracu e mașina mea?

- Eu sunt acasă și ca să ajung aici am luat mașina ta. Mă gândeam că nu te va deranja. Plus că ai băut deci nu poți conduce.

- Când voi pune mâna pe tine, am să te...

Allan s-a oprit din a vorbi pentru câteva secunde. Își amintea ce vorbise cu Simon.

- Vino să mă iei!

- Nici gând. Sunt în pijamale. Vreau să dorm.

- Nu mă interesează! Vii acum și mă iei de aici! Altfel, te asigur că mori în somn.

Morgana oftează. Allan era în stare să-i facă asta. La cât de mult se urau unul pe altul s-ar fi atacat reciproc fără să îi intereseze dacă unul din ei moare. O luptă până la sânge în care doar unul avea să fie cel câștigător. Își luă un hanorac pe ea și după ce încuie ușa, porni spre Allan.

În aproximativ jumătate de oră a ajuns. Îl vede stând afară, tremurând. În sinea ei râdea. Allan vede mașina lui și cu pași rapizi deschide portiera și se așează pe scaunul din dreapta. Își pune centura de siguranță, iar Morgana apasă ușor pe accelerație.

- Toanto! Spune Allan uitându-se pe geam.

- Care e problema ta?

- Care e problema mea?! Ai plecat liniștită fără să îți pese că poate ai uitat pe cineva.

- A! Dar nu am uitat. Știam că ești aici. Doar că nu mi-a păsat ce faci. Eu am îndeplinit misiunea și am plecat. Plus că nu avea rost să chem un taxi din moment ce mașina ta era aici.

- Ai plecat cu mașina mea! A mea!

- Oricum ai băut. Duhnești a alcool. Ți-am făcut un bine că am plecat cu mașina ta. Dacă ai fi urcat la volan te-ar fi oprit poliția. Apoi cine se făcea cu amendă și carnetul de conducere suspendat?

- Ai omorât-o până la urmă pe femeie? Allan schimbă brusc subiectul discuției.

- Da.

- Așa repede? Cum?

- Păi în timp ce tu erai ocupat să vrăjești puștoaice, eu m-am ocupat de misiune. Doar pentru asta am venit, nu? Oricum tu nu m-ai ajutat cu nimic. Simon te va taxa.

- Țin să te corectez. Tu ai venit pentru misiune. Ție ți-a fost încredințată. Eu am venit doar pentru a te însoți. A fost misiunea ta, nu a mea. Deci Simon nu îmi va face nimic.

- Din moment ce ai venit cu mine, ți-ai asumat că te vei ocupa și tu de misiune. Nu ești un străin. Faci poarte din oamenii lui Simon. Dar oricum, contribuția ta nu a existat.