Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 16

Oare ce ar însemna viața noastră fără puțină intrigă care să ne țină într-o continuă curiozitate? Probabil nu ar fi nimic. Am trăi în ideea că totul este perfect de monoton pentru noi. Sună bine, nu? Problema e că perfecțiunea nu există.

Soul citește biletul. Expiră pe nări și își deschide ușor gura în semn de șoc. Cine ar putea fi acest om misterios și ce vrea de la el?

- Să fie oare Morgana?

- Morgana?! Omule! Nu știm dacă e vie sau nu.

- Cine altcineva ar vrea să mă găsească așa de mult? Oricum, pe altcineva cu un motiv mai bun, nu știu să vrea.

- Și ce motiv ar avea Morgana să te găsească? Dacă mă caută pe mine? Simon a spus că au început să îi moară din oameni. El nu știe că l-am trădat. Dacă mă caută pe mine?

- Trebuie să ne întâlnim cu acea persoană anonimă mâine! E singura cale prin care vom afla ce se petrece.

- -Kain. Dacă Morgana era să te caute, cred că venea personal. Nu trimitea pe cineva să ne omoare.

Fața lui Soul se putea citi îngrijorarea pe care o acordă situației. Îi ascultă atent vorbele lui Allan. Avea oarecum dreptate, însă ceva ascuns din el nu-l lăsa să creadă că Morgana ar vrea să-l omoare pur și simplu. În sinea lui se ruga și speră să fie doar un plan de-al Morganei în lupta pentru libertate.

- Unde e trusa de prim ajutor? Îmi sângerează capul.

Allan îl privește preț de câteva secunde. E rănit. Nu îl poate lăsa așa.

- În living.

Allan trece impasiv pe lângă Soul. Îi ia ceva până găsește trusa, iar după ce face duș, se bandajează. Când se întoarce la parter îl vede pe Soul stând pe canapea cu mâinile încrucișate privind într-un pahar cu apă. Allan se trăntește pe un fotoliu și își lasă capul pe spate.

- Dacă ai dreptate, și sper din suflet să ai, iar tipul cu care ne vom întâlni mâine chiar e de treabă, atunci poate că vom reuși să rezolvăm ceva. Ai spus că vor fi și oamenii tăi acolo, nu?

- Da. Am sunat la sediu. Au trimis deja oameni Mâine vor fi acolo în caz că se întâmplă ceva.

- Au aflat ceva oamenii tăi despre ce se întâmplă?

- Nu. Aparent asasinul nostru știe să își acopere urmele.

- Deci nu e un amator.

- Nu e. Oricine ar fi știe ce face!

- Auzi, Kain. Stăteam să mă gândesc...oare cum ar fi fost viețile noastre dacă făceam alte alegeri?

- Nu m-am gândit niciodată la asta.

Discuțiile pe acea seară au rămas suspendate undeva în aer. Nimeni nu mai avea nevoie să spună nimic. În acea seară, Soul nu a putut pune geană pe geană. A stat să analizeze tot ce s-a întâmplat și nu a ajuns la niciun răspuns. De regulă, ne gândim prea mult la anumite acțiuni încât nu luăm chiar fiecare detaliu în considerare, iar asta ne face tot mai expuși la pericolul cu care ne confruntăm deja. Sau poate gândim prea puțin și tocmai de aceea nu analizăm toate alternativele posibile.

O bubuitură l-a făcut să se ridice din pat și aparent nu avea să se oprească. Și-a luat shotgun-ul de pe masă și cu pași de felină s-a dus până în bucătărie, căci de acolo provenea sunetul. S-a oprit în prag cu arma la piept. Îi vine să râdă. E doar o pasărea care lovește geamul cu ciocul. Respiră ușurat. A devenit cam paranoic de la un timp. Avea și motive.