Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 2

Soul o aștepta pe Morgana mai bine de doisprezece minute. După două pahare de mojito și o țigară fumată în grabă decide să afle unde a dispărut. Se gândea că poate s-a dus la baie, dar de ce ar fi stat atât? A întrebat de ea la recepție, dar nu a aflat nimic. În cele din urmă a pornit spre camera prietenului ei. Poate știa el. Memorase numărul camerei. 159. Cu pași ușori urcă scările. Ar fi luat liftul până la etajul unu, dar era deja la etajul 8 și nu ar fi vrut să aștepte până cobora. A urcat scările ușor cu o mână în buzunar. Odată ajuns la etaj, nu-i venea să creadă. Pe scările care duceau către următorul etaj o vede pe Morgana cu o armă în mână ațintită asupra unei bombe. Ceva s-a întâmplat, cu siguranță!

Voci și temeri o încolțiseră. Morgana nu avea idee cum se dezamorsează o bombă. Ideea de a pleca atunci când a avut ocazia îi bântuia acum gândurile. Se temuse totuși să nu bată la ochi. Dacă Alistar dispăruse și apoi plecă și ea, cu siguranță cineva ar fi anunțat. Aude pași și îl vede pe Soul cum se apropie de ea. Ce să mai? Era pusă în fața faptului împlinit, în fața unui fapt mortal din care dacă ar fi asistată, cel mai probabil ar fi incapabilă de a face ceva. Mai ales dacă persoana în cauză era un străin. Nici nu voia să se gândească ce urma Simon să-i facă.

Îi trecuse prin cap că poate el a pus bomba. Devenise oricum prea băgăcios în viața ei. Un bărbat atât de frumos și calculat nu ar veni fără motiv la o petrecere în care nu se face nimic decât dans și consum excesiv de alcool. Și totuși poate că a venit doar ca să se distreze. Să mai uite de grijile zilnice.

Însă secundele îi erau arhi insuficiente căci din partea lui venise un pumn care îi lovise abdomenul. O dezechilibră și ea căzusse pe scări. În cădere se lovise cu capul de câteva trepte și se pierdu de lumea reală.

- O să-mi mulțumești mai tărziu.

Spuse el în timp ce începuse să dezamorseze bomba. Mai avea șapte minute. Spre norocul lui, nu era prima dată când se afla într-o astfel de situație. După câteva secunde de privire ascuțită asupra bombei, a tăiat repede firul de culoare albastră și bomba își oprise numărătoarea la 5:21. O problemă era rezolvată, urma acum însă una poate chiar mai grea decât dezamorsarea unei bombe. Morgana e încă inconștientă. Soul s-a asigurat ca nimeni nu îi vede și a cărat-o până la mașina lui cu intenția de a o duce la sediu. O așeză încet pe bancheta din spate și îi puse centura de siguranță după ce se uită puțin la ea. Cu siguranță va avea parte de un cucui și de o vânătaie pe antebraț. Îi legase mâinile și îi astupă gura.

S-a urcat în mașină, la volan și a început să conducă cu mare grijă. Nu voia să depășească 60 la oră. Era destul că băuse, nu voia și amendă.

Morgana se află într-o hală enormă, legată de mâini și de picioare, biciuită pe spate așa cum obișnuiește Simon să o pedepsească. Cea mai simplă și mai eficace metodă. Țipă de după ajutor, dar nimeni nu o aude. Apoi imaginea se schimbă cu ea, stând pe un scaun. Are niște fire lipite de pielea de pe frunte și se zbate haotic. Își aminti de prima ei tentativă de evadare ce a fost urmată de scaunul cu electroșocuri.

Pe la jumătatea drumului Morgana începu să își revină. O durea foarte tare capul și gemu când deschise ușor ochii. Din instinct a încercat să-și ducă mâna la cap, dar ceva o împiedică. Pentru câteva secunde vede lumini puternice și aude zgomote șoptite ce îi zgârie urechile. La scurt timp revine la lumea reală și observă că se află într-o mașină străină. O bandă izolieră îi acoperea gura. Centura de siguranță o ține oarecum imobilizată. Când ridică privirea îl văzu pe Soul conducând liniștit mașina. La radio se aude ușor muzica anilor 90'. Un rock ușor prin instrument, dar puternic prin tonul vocii.

Soul o auzi trezindu-se, dar nu a întors capul imediat. A așteptat să se termine refrenul piesei. Îi văzu chipul Morganei în oglinda retrovizoare a mașinii. Soul îi zâmbi șarmant.