Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 22

Un alt capitol minunat scris alături de PatyLoveBooks

Afară stelele luminează cerul senin. Drumul e pustiu. Doar felinarele oferă o formă clară drumului. Lumea îngerilor devenea ușor, ușor proprietatea demonilor. Acum e liniște între ei. Acea liniște tensionată de dinaintea unei furtuni oribile. Unii își beau cafeaua liniștiți fără să mai pună întrebări, bucurându-se de cerul senin. Ceilalți se pregătesc de luptă. Unii dintre ei chiar sunt obosiți. E dificil să te bați cu fantasme și cu iluzii având în jurul tău numai demoni deghizați în îngeri, cu privirea blândă. Aproape inofensivi. Aproape.

Nu a durat mult până cei doi au ajuns la locația subterană unde vor sta ascunși o vreme. Fiecare are treaba sa de rezolvat aici în New York, chiar dacă este un oraș al iluziilor. Allan nu e prin peisaj, probabil doarme.

Acum e târziu, foarte târziu și e de așteptat să doarmă dus. Atât Morgana cât și Soul au făcu un duș și apoi au s-au băgat în pat. Au dormit împreună. Când au ajuns, Morgana era panicată. În acel moment nu putea înțelege multe lucruri. Soul nu voia să o lase singură. Simțea că acum, mai mult decât oricând avea nevoie de el. Morgana și-a pus capul pe pieptul lui Soul. Inima îi bate ușor, liniștitor. Aparent mai există ceva care te poate liniști când duci acest război în care oamenii dispar înghițiți de pământ. A adormit repede.

S-a visat legată de scaunul cu electroșocuri, iar vocile îi spuneau că trebuie să plece, să scape, să se scape din acelo loc al torturii, al chinurilor și nefericirii. Apoi apăru chipul necunoscut a lui Simon spunându-i că va da greș, că ea nu merită să fie liberă, că e doar un pion pe o tablă imensă de șah.

S-a ridicat în șezut având inima cât a unui purice. Se uită panicată în jur, dar nu vede pe nimeni. Nici măcar pe Soul. Se întreba unde oare s-a dus și cât naiba a dormit? Ceasul arată ora 9:24 dimineața.

Îl caută cu privirea, îl strigă, dar nu primește niciun răspuns. S-a resemnat cu ideea că nu îl poate găsi, luându-și pe ea niște haine găsite în șifonier. Poatră unul dintre tricourile lui Soul. Se gândea că nu îl va deranja. Și-a aprins o țigară.

Când era mică a fost un mic drăcușor ce făcea numai prosti, apoi a crescut și a devenit o adolescentă supusă. Acum habar nu are pe ce lume trăiește și de ce totul i se întâmplă numai ei.

Când a ajuns în bucătărie s-a așezat pe un scaun și și-a sprijinit capul de un perete.

- Neața! Spune Allan intrând în bucătărie și punând repede apă la fiert.

- Bună. Răspunse Morgana scurt și uitându-se pe un perete. Nu avea chef de el.

- Am auzit că ai avut o seară interesantă.

- Cred că o poți numi mai degrabă agitată decât interesantă.

- Am înțeles că ți-ai făcut și prieteni...

- Unde e Soul? Îl opri Morgana în timp ce învârte între degete țigara aproape terminată. Nu se teme că ar putea păți ceva din moment ce are o întreagă agenție sub comanda lui. E doar curioasă să știe unde s-a dus.

- Nu știu. A plecat de dimineață, cam pe la 8 și ceva. Nu a spus unde.

Morgana înclină capul într-o parte. Încearcă să își dea seama când s-a ridicaat de lângă ea, dar nu reușește. Acum o macină gândul curios unde a dispărut și de ce nu a spus nimănui unde pleacă?

- Vrei cafea? Întreabă Allan stând cu spatele la Morgana și turnându-și lichidul fierbinte în cană.

- Da. De ce nu? Spune stingând țigara într-un ghiveci cu flori.