Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 14

Fără crunzimea unei lupte ce e ținută secret, nu va exista niciodată o petrecere de apoi. Fără focuri de artificii. Fără muzica care să îți vibreze inima. Fără nimic dulce. Absolut nimic.

Dar totuși există speranță. Speranța că după acest haos dezlănuțuit va urma o lume a păcii și liniștii. Căci crudul adevăr este că sunt toți niște terminați, vai de mama lor, niște actori ce joacă pe o scenă pe care o detestă. Într-un oraș pe care au ajuns să îl deteste, prefăcându-se că în jurul lor se învărte totul. Căci ei doar alimentează paranoia și deziluzia deja existentă pregătindu-se să-i pună punct. Dar oare există ceva pentru care să mai pună punct?

Soul s-a trezit de dimineață. Nu a dormit aproape deloc. Îl tot freamătă gândul în ceea ce o privește pe Morgana. Și-a băut lent cafeaua și se gândea să își aprindă o țigară, dar se răzgândi. A stat câteva ore la laptop cercetând și căutând în continuu. Spera că va găsi ceva, iar când ultima lui speranță părea că se va stinge, a găsit.

Allan s-a trezit târziu. Visase că e liber să facă tot ceea ce își dorește. Visase că are o familie fericită și că el e un mare om de succes. Dar crudul adevăr îl lovi atunci când și-a deschis ochii. A oftat! Nu va putea niciodată să aibe o familie. Are o vărstă. Nimeni nu l-ar mai vrea. Comportamentul îl strică și acum cu lupta asta între Kain și Simon, el va fi mereu pe fugă. Aflându-se în imposibilitatea de a creea ceva pentru el. Se ridică în șezut și vede pe un scaun de lângă televizor o pereche de haine negre. Se duce la baie, își face un duș și le îmbracă. Arată bine pe el.

- Neața. Văd că ai dormit bine. Spune Soul aflându-se în pragul ușii.

- Oh! Allan își pune mâna pe inimă de parcă ar fi gata să facă un jurământ. M-ai speriat. Ești genul de om căruia îi place să sperie oamenii?

- Îmi place să îmi fac o apariție neașteptată. E ceva cu care mă mândresc.

- Aha.

- În fine. Hai! Avem o zi lungă. Vreau să îți arăt ce am găsit.

Allan ridică o sprânceană surprins.

- Ce ai găsit?

- Informații.

- Informații?!

- Da. Despre Morgana și Simon.

- Serios? Și ce anume ai găsit? Pe Morgana o cunosc ca în palmă. E o scorpie de femeie.

- Hai cu mine și vei vedea.

Soul îl conduce pe Allan la el în birou. O parte din dosare au fost strânse și depozitate în cuti. Pornește laptopul și imediat, pe ecran, apar mai multe pagini cu știri. „Incendiul din New Orleans", „Sute de copii arși și un singur supraviețuitor", „Locații păzite de surse străine".

Allan se uită în jur.

- Ce sunt astea? Ăsta e biroul tău? Taree. O să am și eu un birou ca ăsta?

- Vedem. Poate vei avea un birou asemănător cu al meu, doar că îl vei putea aranja așa cum vrei tu.

- Super!

Soul ia loc la biroul lui.

- Deci? Ce ai găsit?

- Cu cine vrei să încep?

- Nu știu. Din moment ce Simon e principala ta țintă cred că poți începe cu el.

- Fie. Spune-mi unde crezi că e ascuns Simon? Vreau să văd dacă ți-a dat această informație și dacă ce am găsit eu se potrivește cu ceea ce ști tu.