Răzbunarea Iluziei - În labirintul spre reușită

Cap 23

Un capitol fantastic scris alături de PatyLoveBooks

Uneori, ne lăsăm amăgiți de așteptările pe care le avem unii față de alții. Conștient sau nu, pozăm în fața oamenilor drept cine vrem noi să părem a fi, chiar dacă știm că în esență, noi nu suntem în întregime persoana pe care o afișăm. O facem din motive personale, sau poate pentru că suntem forțați, ori poate pentru că avem un destin care nu ne dă de ales. Fiecare persoană alege cine se dă drept a fi și își asumă că la fiecare minciună spusă, crucea pe care și-o cară în spate va fi din ce în ce mai grea, din ce în ce mai sufocantă, din ce în ce mai apăsătoare, până ne va răpune lent și sigur. Fiecare zi în care trăim așa cum pozăm în fața altora că suntem, ne trage într-o groapă fără fund. Și ne vom adânci din ce în ce mai mult în ea până când, la un moment dat, ne vom opri și vom începe să spunem cine suntem noi cu adevărat.

Timp de câteva zile, Soul și-a luat angajamentul că va avea grijă de Morgana chiar dacă nu face parte din EYE. I-a asigurat suport medical profesionist pentru a o ajuta să se vindece și kinetoterapie pentru a se pune pe picioare, la modul propriu. Doctorii i-au prescris calmante și să meargă cât se poate de des.

Ceea ce nu a luat Soul în calcul este cât de greu face Morgana față durerii și cât de greu îi este să dea randamentul care i se cere, într-o situație prea scurtă de timp. Singurele lucruri care nu o doboară în momentul actual sunt voința, pe plan spiritual, și o cârjă, pe plan fizic.

Pe parcursul acestor zile, Soul nu a prea stat lângă ea. Mereu avea ceva de făcut legat de EYE, mereu era plecat și mereu îi dădea speranța Morganei că se va întoarce repede, lucru care nu se întâmpla niciodată.

A trimis echipe care să atace câteva regiuni din Europa, echipe care să facă rost de informații, spioni care să ucidă pe oricine bănuiau că ar fi suspicios. S-a aprovizionat cu arme și muniție. În cazul începerii unui război, el și-a luat toate măsurile de precauție că îl va câștiga, sau că măcar va supraviețui.

E o dimineață caldă, o dimineață în care soarele strălucește puternic. E o dimineață a alegerilor și obiectivelor pe care fiecare om trebuie să și le fixeze. Morgana e la recuperare, agenții sunt pe teren, iar Soul e în fața unui laptop și dă indicații unor agenți trimiși pe teren.

- Hei. Spune Morgana intrând în bucătărie, sprijinindu-se pe o cârjă.

- Bună. Ce faci? Credeam că ești la recuperare. Soul încă se uită atent la ecranul laptopului.

- Azi nu am mers.

- De ce?

- Azi vreau să ies să mă plimb. E o zi așa de frumoasă.

Soul se întoarce cu privirea spre ea. O vede zâmbind încântată. Își mută privirea înapoi la laptop.

- Nu ai să pleci nicăieri.

- Ne înțelegem de minune. Spune Morgana sarcastică.

- Ești rănită și abia te poți mișca. Nu vei pleca nicăieri.

- Sunt liberă deținătoare a propriilor mele decizii. Nu mă poți ține aici impotriva voinței mele.

Soul se ridică și își aranjează nasturii de la cămașă, apoi se întoarce la Morgana zâmbind blând. O apucă ușor de bărbie și o fixează cu privirea.

- Ești liberă să faci ceea ce dorești, Morgana. Dacă tu vrei să ieși să te plimbi, atunci ești invitata mea. Dar țin să îți amintesc că momentan te simți rău și ești incapabilă de a face ceva.