You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 1

Namjoon POV:

O ridic pe biroul meu și încep să o sărut. Nu îmi e asistentă personală nici de o săptămână și deja mi-a căzut în ghiare. Doar o altă curvă. Exact atunci când mai aveam un nasture de la cămașa ei transparentă de desfăcut, aud ușa cum se deschide. Mă întorc plictisit spre cine mi-a stricat distracția și-l văd pe tatăl meu negru de supărare. Fata era deja stânjenită și a ieșit fugind din cameră.

- Kim Namjoon! Nu se mai poate așa! Este a nu știu câta oară când te prind cu una dintre asistentele tale!

- Și ce vrei să fac? Doar nu mai intra peste noi și gata.

- Deci este vina mea că nu-ți poți ține pula în pantaloni? M-am săturat de atitudinea ta! Ce ar spune mama ta despre asta?!

- Nu ar spune nimic deoarece tu ai omorât-o.

- Fiule, încă crezi că eu am făcut asta? Avea cancer la ficat, nu e vina mea!

- Da, și l-a făcut din cauza ta! Nu uita, așa tată, așa fiu.

- Știu ca nu am fost cel mai bun soț-

- Sau tată.

- Îmi pare rău, Namjoon, dar măcar tu nu fii ca mine. Ești deștept și frumos. Încă ești tânăr, ai de-abia 26 de ani. De ce nu-

- Bla bla, să-mi caut o fată și sa am o relație serioasă cu ea. Știu povestea. Nu o să se întâmple. Mie-mi place doar One Night Stand.

- Offf... Namjoon, tot ce spun și fac e pentru binele tău. Măcar încearcă să nu te mai culci cu angajatele. Nu dă deloc bine în fața presei. De mâine ai alt asistent personal și v-a locuii cu tine.

- Și ce te face să crezi că nu o să o fut și pe ea?

- Pentru că este un "el". Vei avea un asistent personal, un bărbat.

- Ce? Și de ce trebuie să locuiască cu mine?!

- Este o clauză. Eu am ales-o, iar el a acceptat. A zis că oricum n-are familie.

- Stai, o să-mi aduci un puștan orfan sau ce?

- Stai calm. Are peste 20.

- Cum îl cheamă?

- Kim Seokjin.

- Interesant... Dar tor nu înțeleg ceva. De ce trebuie să locuiască cu mine?!

- Pentru că nu are unde altundeva și am nevoie de cineva care să te supravegheze non-stop, iar el a fost de acord?

- De unde îl cunoști? E de încredere?

- Da, este. Îl știu eu bine, dar asta nu contează prea tare.

- Interesant...

<><><>

Era deja seară și am terminat de lucru pe azi. Ies din clădirea gigantică de unde lucrez. Intru în mașina mea, un Aston Martin Vanquish alb lucios. Îmi las servieta pe scaunul din dreapta și oftez. Ce ar trebuii să fac acum? Îmi deschid din nou telefonul și mă uit la articolele de ziare despre mine. Toți mă cred un playboy bun de nimic care a ajuns unde este numai datorită tatălui său. Partea cu playboy-ul este adevărată, dar nu m-am bazat nuciodată pe tata în carieră. Eu singur am intrat la Harvard Bussines School fără taxă, ceea ce este impresionant pentru cineva care nu este din America. Dar nimănui nu-i mai pasă de trecut. Ei nu știu adevărul, dar nici eu nu vreau să-l spun. Sunt patetici reporterii și articolele lor.
Pornesc mașina și calc accelerația. Vreau să ajung mai repede la mine acasă și să-i uit pe toți și pe mine cu o sticlă de vin roșu.

<><><>

Intru în bucătărie și-mi arunc telefonul pe unul dintre blaturile de marmură. Deschid vitrina frigorifică unde țin vinurile și aleg unul cu un nivel de alcool mai mare. Îmi iau și un pahar cu alcool și mă duc pe terasă. Mă așez pe canapeaua de acolo și privesc stelele. Obișnuiam sa le privesc mereu cu mama. Ea m-a învățat și câteva constelații. De asta de fiecare dată când mă uit la cer îmi amintesc de ea. Îmi torn un pahar de vin și-l dau pe gât tot. Oftez lung și las capul pe spate uitându-mă adânc la stele. Îmi place să fiu singur. De ce trebuie ca cineva să locuiască cu mine? Sunt un adult în toată firea. Nu vreau un copchil' după mine non-stop. Dar măcar așa mai potolim și noi presa. Dacă știu că nu mă mai culc cu angajatele poate ne vor lăsa compania în pace. Deșii ne fac într-un fel reclamă. Doar dacă ar fi una pozitivă... Sunt curios cum arăta noul meu asistent personal. Kim Seokjin... Îmi place numele său. E tot Kim. Poate o să-mi placă și de el.

Vedeți ce bună sunt? UwU Am postat capitolul mai devreme cu o zi.