Capitolul 35

496 39 8
                                    

Namjoon POV:

M-am trezit din cauza soarelui. Mă uit prin cameră și văd că e foarte dezordonată. Biroul era întors, umarașe erau agățate de perdea, lămpile erau toate una peste alta într-un colț, lenjeria de pat era toată în dulap, eu fiind pe salteaua goală singur cu ce eram îmbrăcat ieri, dar aveam șosetele pe mâini. Mă ridic și mă duc la baie, dar ies din greșeală pe hol. Mă întorc înapoi în cameră și intru pe altă ușa. Stai, ăsta e dulapul. Se aude soneria.

- Cine e?

Strig în coreeană, dar după realizez că suntem în Japonia. Deschid ușa, iar acolo era Taehyung. Se uita la mine confuz. Mi-am dat jos repede șosetele de pe mâini și m-am aranjat puțin.

- Namjoon?

- D-da?

- Ești Ok?

- D-da?

- Iar ai avut o "chestie" de aia, nu?

- Cred că da... De ce ești aici?

- Hainele lui Soekjin.

- A stat la voi azi-noapte?

- Da. Ne-am distrat.

- Se vede. Încă mai ai puțin machiaj pe față.

- Yaaa!!! Doar dă-mi valiza lui.

- Umm... Nu știu unde e... Nici valiza mea...

Taehyung intră în cameră și începe să caute valizele. Erau puse una peste alta în formă de 'T' în balcon. Taehyung o ia pe cea roz, cea a lui Seokjin, și iese din cameră.

- Revino-ți. Refă camera cât poți tu ca să nu zică (,) că ești nebun, îmbracăte, aranjază-te și haide la gală. E 15 juma'.

- Cât?!

Taehyung își dă ochii peste cap și pleacă târând valiza. Gala e la 17! Refac repede camera și-mi revin. Fac duș și mă îmbrac așa:

 Fac duș și mă îmbrac așa:

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Trebuie să-mi revin. Am băut mult aseară cu Jay ca să uit de Seokjin. Măcar puțin timp să nu mai fiu stresat. Totul e așa dificil... E ceva nou de care nu am mai întâlnit vreodată. Totul îmi e așa familiar la el, dar uneori mi se pare și străin. E... complicat. Totul la el parcă e amestecat. Nici nu știu cum s-a întâmplat. M-am trezit într-o zi cu el pe capul meu și... și... și... Seokjin m-a fascinat. Felul său de a gândi, de a vorbi, de a se mișca; totul era diferit, aparte, special. Seokjin e unic, pot simții asta cu... inima. Când sunt lângă el doar gândesc "Fi cool, impresionează-l, fă-l să te placă". Vreau ca Seokjin să-mi fie alături. Îl vreau cât mai apropape de mine. Lipit de corpul meu. Mă simt... conectat de el. Și numai de faptul că petru prima în 20 de ani el e prima persoană care îmi amintește de mama. Iar faptul că are un jurnal ca ea... Trebuie să dezleg acest mister, mă mănâncă cu zilele. Acum să mă concentrez pe prezent, măcar el să-mi iasă.

Ce random au fost chestiile din camera lui Namjoon. :))) Și am făcut și un poc de rimă la un moment dat. ;)))

You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum