Capitolul 38

498 44 14
                                    

Taehyung POV:

Am aterizat în Coreea. Eram doar eu și Jungkook. Pe timpul zborului am adormit, dar tot eram obosit și mai era și 2 dimineața. Jeongguk mergea ca un Zombie, dar nu pot spune că eu făceam altfel. Am ieșit din aeroport, iar aerul rece ne-a revigorat instant.

- Aaaah! Ce bine e afară!

- Bine zici, mi-am revenit instant.

- Ce înstelat e cerul. Oh, da.

- Ști constelații?

- Jin a încercat să mă învețe câteva, dar nu le-am putut reține.

- Eu știu doar Carul Mare și Carul Mic, deci mna.

- Decât să stăm aici să privim stele, mai bine mergem acasă. Și mi-e și foame.

- Umm... Hai să luăm mașina mea.

- Unde mergem?

- Dacă tot Namjoon nu e în țară, hai să profităm că vila sa e goală.

- Ce-ai în minte?

- Ve-i vedea.

Merg în parcarea aeroportului și-mi iau mașina, un Land Rover verde-închis. Jeongguk se așează în dreapta mea și pornim. Mi-e mie foame...

- Ce vrei de mâncare?

- Ce?

- Hai să cumpărăm ceva de mâncare. Ce vrei?

- Umm... KFC.

- Yumm, sună bine. Mi s-a făcut poftă rău acum.

- Hai să mergem, e 24/24.

Conduc până la KFC și comand de la drive-through. Am cumpărat 2 găleți de alea mari cu pui picant și nepictat, cartofi prăjiți, 2 pahare de cola, 2 înghețate, maioneză, ketchup și mult sos de usturoi. Am luat-o din nou spre casă.

- Înghețata se va topi.

- Atunci, la dracu, Taehyung. Nu-i pot controla starea de agregare.

Încep să râd la gluma lui Jeongguk, lafel și el.

- Doar dă-mi la gură înghețată.

- De ce?

- Pentru că șofez?

- Nu de asta. Te mai întreb odată, de ce?

- Umm... Pentru că am mâinile ocupate?

- Greșit din nou.

- Atunci de ce?

- Pentru că ești iubitul meu.

Atunci Jeongguk îmi bagă lingura cu înghețată în gură. Mă întoșesc puțin și simt ceva în stomac, fluturași. Ce bine sună "ești iubitul meu" când mi-o spune Jeongguk. A început să mă hrănească la guriță și mai lua și el câte o guriță pe ici, pe colo. Am mâncat ambele înghețate până am ajuns la casa lui Namu. Am laut mâncarea eu, iar bagajele Jeongguk și am intrat în casă. Ce bine e că am cheia mea la casa lui. Aprind luminile, iar Jeongguk lasă bagajele la intrare.

- Am o idee.

- Ce?

- Hai să mâncăm în grădină.

- Cum vrei tu, Tae-Tae.

- Ador să-mi spui "Tae-Tae".

- Eu ador când îmi spui Kookie.

- Bine, Kookie.

Jeongguk se rușinează puțin când îi pronunț numele într-un mod copilăros. Mergem în grădină și ne așezăm pe șezlongurile de la pișcină. Începem să mâncăm.

- Mmmm... Ce bun e!

- Știu. Ai gustat asta?

Jeongguk îmi întinde o bucată de pui cu sos de ketchup și maioneză amestecate. Iau o gură și rămân impresionat.

- Ce bun e! Sosul face totul!

- E preferatul meu.

- Acum și al meu.

Ne zâmbim unul altuia și mâncăm până ne săturăm, iar resturile le lăsăm acolo. Stăteam amândoi întinși pe șezlonguri diferite. Era liniște și doar ne uitam la cer. Mă ridic și mă pun lângă Jeongguk îmbrățișându-l.

- Ce e?

- Mmmm... Nimmmmiiic...

- Parcă ești o pisicuță.

- Dar una obraznică.

- Ce?

Mă ridic puțin sprijinindu-mă în coate.

- Hai în pișicină

- N-am costum de baie.

- Nici eu. Dar, ne trebuie?

Îi fac cu ochiul lui Jeongguk, iar el se ridică cu tot cu mine în brațe. Mă ținea în stil mireasă și se tot prefăcea că mă aruncă în pișcină.

- N-ai îndrăzni!!!!

- De unde ști?

Jeongguk sare în apă, aruncându-ne pe amândoi. Eram tot ud loarcă în pișicină.

- Hainele mele!

- Erau măcar de firmă?

- Nu. Dar arătam bine în ele...

- Nu-s distruse.

- De unde ști?

- Am ochii. Ști cum arăți cel mai bine?

- Cum?

- Fără nimic pe tine...

Jeongguk îmi șoptește aia la ureche și mă fac micuț atunci când își scoate tricoul. Are abdomenul și brațele bine lucrate. Iubesc asta la el. Îl sărut încet. Mă ridică ușor și-mi pun picioarele în jurul taliei sale. Se simt așa de bine buzele mele pe ale lui. Parcă tocmai mi s-a îndeplinit un vis. Avea gust de pui și usturoi, dar și eu, deci nu-mi păsa. Simt cum limba lui vrea să o invite la dans pe a mea, așa că îi dau voie. Jeongguk își dă și ultima haină jos, lafel și eu. Îi simțeam pielea bine pe a mea. Chiar dacă apa ne înconjura, brațele sale mă atingeau mai tare. Jeongguk începe să-mi sărute gâtul până ajunge pe umăr și-și înfinge ușor colții în el. Gem de durere, dat mai tare de plăcere. Îl aud pe Jeongguk rânjind.

- Văd că-ți place cu mușcături...

- Dacă sunt de la tine, accept orice pedeapsă.

- Astea nu sunt pedepse, ci recompense.

Încep din nou să-l sărut pe Jeongguk, dar mai pasionat și mai bălos.
Acea noapte a fost cea mai bună din viața mea. Jeongguk e așa grijuliu și totuși violent în același timp. Dar te face să te simți ca în al 9-lea cer. Am ajuns de mai multe ori în climax, ceea ce am iubit. Iubesc tote atingerile lui Jeongguk, vorbele, șoaptele. Sper ca într-o zi să ajuns să-l iubesc pe el, iar el pe mine.

You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum