You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 18

Ajungem la aeroport rapid. Ne luăm bagajele din mașina închiriată și-i predăm cheile, apoi o luăm spre check-in. Ne-am dat bagajele la cală și am luat-o spre securitate. Avionul nostru are întârziere o oră. Perfect. Ne-am grăbit degeaba. Dar oricum nu aveam de unde știi asta. Acum eram în Dutty-Free cu Soekjin și ne plimbam. Sunt multe magazine de firmă pe aici. Ajungem la Gucci și intrăm. Eu nu mi-am luat așa de multe lucruri vacanța asta.

- Uuu! Uite-l pe Kim Taehyung!
Soekjin se uita și arăta spre două reclame din magazin.

- Ce e cu el?

- Este actorul, photomodelul și cântărețul meu preferat!

Serios? Soekjin face fangilrling? Și fix de el trebuia să-i placă? De fratele meu mai mic? Nu cred că el știe ca noi doi suntem frați din motiv că Taehyung a ținut și ține în continuare secret cine este familia lui și informații despre ea.

- Vrei să te oprește din a te mai holba la pozele sale?

- De ce? Ești gelos?

- Nu. Doar vreau să mă ajuți să-mi aleg o cravată pentru costumul meu grena.

- Ce anost sunteți. Numai ace de cravate și cravate. Nu vreți ceva nou? Mereu sunteți îmbrăcat oficial.

- Eu sunt oficial.

- Oficial un bătrânel.

Pufnesc amuzat la cât de copilăros era Seokjin. Împreună cu el, mi-am cumpărat și eu niște chestii.

O cravată cum am vrut:

O pereche de ochelari de soare;

Un inel:

Și butoni:

Am cheltuit în total 2,850€, adică 13,794 lei. Din nou am șocat tipa de la casa de marcat. Se pare că lui Seokjin îi cam place să cheltuie banii. Ce bine că sunt milionar.
Avionul ajuns însfârșit și ne-am îmbarcat, normal la clasa 1. Sper ca de data asta să nu dormim tot zborul.

- Ce vrei să facem?

- Nu știu. Poate mâncăm, mor de foame.

- După ce avionul e stabil în aer vor venii stuardezele să ne i-a comanda.

- Bine. Mă uit în meniu până atunci.

Soekjin i-a meniul din fața sa și începe să-l studieze. Mă apropii de el și mă uit și eu la meniu. Eram foarte aproape unul de altul, fiind umăr în umăr. Nu știu de ce, dar sunt pur și simplu curios de ce face el, chiar dacă știu perfect ce face. Îl vreau mai aproape, chiar dacă suntem lipiți. Nu am mai simțit așa ceva până acum. Nu am mai simțit altceva înafară de durere defapt. Uneori mă mai și întreb singur dacă măcar am o inimă, dar ce altceva să-mi pompeze sângele în corp?
Avionul ajunge în aee, iar stuardezele vin la noi să ne i-a comanda.

- Bună seara! Ce ați dorii să mâncați?

- Eu aș vrea o supă cremă de roșii. Namjoonie, tu ce vrei?

- Lafel ca tine, scumpete.

- Vi le vom aduce imediat.

Tipa pleacă lafel cum a venit și ne lasă pe mine și Soekjin "singuri", suntem în avion doară, din nou.

- Scumpete?

- Namjoonie?

- Bine punctat.

Lucrurile devin puțin stânjenitoare așa că lăsăm să fie liniște între noi până ne este adusă mâncare.

- Mai doriți și altceva?

- Eu nimic.

- Soțul Dvs?

Tipa îl sugesta pe Soekjin. Soț? Au înțeleg greșit. De ce ne cheamă pe amândoi Kim?

- Eu voi vrea un fresh de portocale, vă rog.

Tipa afirma din cal politicos și pleacă. De ce nu s-a opus Soekjin când tipana spus că am fi ...căsătoriți. E măcar legal în Coreea asta?

- Tu tocmai-

- N-o lua de rău. Nu vroiam să fac lucrurile stânjenitoare pentru tipă.

- Îți pasă de ceilalți?

- Normal. Dvs nu?

- Îmi pasă de tine doar.