You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 5

Namjoon POV:

Urc sus și mă duc să mă schimb. Îmi iau o pereche de pantaloni trei-sferturi verde-închis și un tricou larg negru. Îmi usuc părul și mi-l aranjez într-o parte. Îmi iau tableta cu mine ca să citesc știrile și pachetul de țigări. Cobor la parter și intru în bucătărie. Nimeni nu mai era aici și era curat. Unde s-a dus Kim Seokjin? Nu era la masă, nici în sufragerie. Ies pe terasă și văd că era aici. Așezase masa afară ca să privească priveliștea frumoasă. Casa mea este pe un deal și poți vedea orașul foarte bine de aici. Mă așez pe scaunul din fața lui Seokjin.

- Am uitat să-ți spun. Bună dimineața!

- Bună dimineața și ție.

Iau și eu din ce mânca Seokjin și îndes în gură și mestec în același timp cât dădeam scroll pe un alt articol despre mine. Pufnesc ofticat la ce văd.

- Sunt culmea oamenii aceștia. Seokjin, vin-o să vezi și tu.

Seokjin se ridică și vine în spatele. Își pune bărbia pe umărul meu și mâna stânga pe celălalt umăr, iar cu mâna dreaptă apucă tableta de unde țineam și eu, mâinile noastre atingându-se. De ce e mâna sa așa fină și caldă? Atingerea sa este foarte caldă, chiar fierbinte. Am ajunș și eu să fiu fierbinte din cauza lui. De ce m-am încălzit din cauza lui? Se uita la ecranul tabletei și pufnește și el ofticat. Se ridică și-mi flocăiește părul.

- Nu-ți face griji, sunt doar zvonuri. Știu că nu ești așa.

Seokjin se pune din nou pe locul său și-mi zâmbește cald. Un fior iar mă cuprinde. De ce seamănă așa de tare cu mama? Nu la aspect, ci la personalitate. Felul în care mă abordează, îmi vorbește și mă face să mă simt. Totul îmi aduce aminte de mama. Mai e și faza că are aliură de fată, dar pe asta o dăm deoparte. Are o bunătate aparte și un suflet pur. Nu știu de unde îmi dau seama asta, dar tânjesc să aflu mai multe.

- De unde ști atâtea despre mine?

- De la tatăl tău.

- Și de ce ți-a spus astea? De unde te cunoaște?

- E o poveste lungă...

- Avem timp. Putem sta toată ziua.

- Dacă insiști, îți spun cu drag. Nu e greu. Tatăl tău m-a ajutat cu multe. Pare el un om rău, dar chiar este o ființă bună. Și tu ești la fel ca el. Eu am crescut la un orfelinat. La 18 ani am părăsit locul acela deoarece aveam un vis. Vroiam să fiu cântăreț.

- Serios?

- Da, știu. Pare ireal, dar așa era. Am început să cânt prin cluburi și paburi, dar asta nu-mi plătea chiria și utilitățile, așa că am ajuns pe străzi. Mai cântam din loc în loc, dar nu cântam bine, așa că am renunțat, dar atunci l-am întâlnit pe tatăl tău. Era ultimul meu concert la un club striptease, iar tatăl tău făcea parte din public. După concert, am mers în zona VIP să mă relaxez. Beam și plângeam, dar tatăl tău a venit la mine și mi-a făcut o propunere. Îmi știa situația de la propietarul clubului. Propunerea a fost să-i rămân dator vândut în schimbul unui împrumut de bani. Suma era destulă cât să mă pun pe picioare, așa că am acceptat. Mi-am deschis un restaurant și mi-a mers bine. Dar nu și în ultimele 4 luni. Atunci, tatăl tău m-a ajutat din nou și mi-a dat serviciul acesta. El e un om bun, ar trebuii să ști asta.

- Wow. Chiar... chiar nu am știut... î-îmi pare rău.

- Să nu-ți pară. Nu aveai de unde știi.

- Stai, dar ai zis că Jeongguk este co-owner și că l-ai crescut de mic. Asta cum s-a întâmplat?

- Jeongguk este cu 5 ani mai mic decât mine. L-am cunoscut când avea 9 ani, iar eu 14 ani și am devenit prieteni buni. Cei mai mari mereu se luau de noi pentru că suntem gay, dar mereu îl recomfortam și-l apărăm. După ce am plecat la 18 ani, l-am lăsat, dar după câțiva ani, am reluat legătura și am deschis un restaurant împreună.

- Aha... Stai, îți place pula?

Seokjin se uită dezorientat și puțin dezgustat la mine. Atunci realizez ce penibil a sunat ce tocmai am zis.

- Reformulez. Stai, ești gay?

- Nu chiar. Nu am preferințe, sincer. Sunt bi.

- "Bi"?

- Bisexual. Sunt atras de femei, cât și de bărbați.

- Oh...

- Stai liniștit, nu ești genul meu.

- Ah, stai ce? Eu sunt genul tuturor!

- Dar nu și al meu. Oricum, de ce ți-ai face griji în privința asta?

- Doar așa...

Îmi aprind o țigară. Seokjin avea dreptate. De ce-mi pasă dacă el mă place sau nu? Eu nu sunt gay sau bi. Deșii când sunt pe lângă el mă simt ...diferit. Dar de ce? Poate pentru că-mi aduce aminte de mama... Mama... Nimic nu mi-a mai adus aminte de ea înafră de puținele poze cu ea. Poate ar trebuii să-i vizitez mormântul într-o zi. Poate merg mâine.