You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 12

Mă trezesc de dimineață din cauza unui sunet. Îmi frec ochii obosit și mă ridic în fund. O durere cumplită de cap mă apucă. Mă uit împrejur și observ că Seokjin nu era aici. Apa de la toaleta din baie se aude, iar pe ușă iese Seokjin îmbrăcat numai cu cămașa mea, aceasta având câțiva nasturii descheiați și ajungându-i până deasupra genunchilor. De ce are cămașa mea pe el? Ce s-a întâmplat aseară? Mă uit în jos și observ că eram numai într-un tricou și chiloți. Soekjin vine înapoi în pat, trântindu-se extenuat pe spate. Eu încă stau dezorientat și încerc să-mi amintesc ce s-a întâmplat aseară. Am băut multă șampanie. Atât îmi amintesc. Poate știe Soekjin dacă am făcut vreo prostie aseară. Nu văd prezervative sau haine aruncate prin cameră, deci asta e bine. Oh, ba nu. Pantalonii mei sunt într-un colț.

- Seokjin?

- Mhm?

- Ce s-a întâmplat aseară?

- Află singur.

Seokjin mai mult gemea în loc sa vorbească. Se vede că e obosit.

- Zi-mi!

- Mi-e foame... Vreau o supă de mahmureală...

- Crezi că se servesc astfel de lucruri aici? Și așa de dimineață?

- Cât e ceasul?...

- Stai să văd.

Mă uit la ceasul de la telefon și rămân surprins.

- E 9! Sus, la 10 trebuie să eliberam camera iar la 15 să vedem spațiul unde va fi galeria!

- Ce?! Haide să ne pregătim!

Seokjin se ridică ca ars din pat și se duce la baie. Aud cum este dată drumul apa dușului. Cât îl așteptam pe Seokjin să termine și să merg și eu la baie, am aranjat hârtiile din servietă și mi-am pregătit hainele, făcându-mi și valiza. Soekjin a ieșit din baie purtând numai un prosop în jurul taliei sale. Are abdomenul lucrat. Mi-am mușcat buza, dar m-am uitat în altă parte ca să nu mă vadă.

- Îmi pare rău că v-am purtat cămașa, domnule.

- Nu-i nimic. Și nu-mi mai spune domnule. (Mă face să mă excit.) Mă face să mă simt bătrân.

Am spus penultima parte în gând nu știu de ce. Nu că ar fi trebuit să o zic cu voce tare, dar în primul rând nu ar fi trebuii să mă gândesc la ea! Mă duc și eu la baie și fac un duș rece. Poate îmi amintesc ce am pățit aseară. Stai, îmi mai amintesc ceva. Eram cu Soekjin prin grădină? Și ne plimbam? El mi-a spus despre constelațiile despre care vorbea și mama. De unde știe asta? Trebuie să aflu mai rapid de ce el seamănă așa tare cu mama. Sigur nu este o coincidență. Tata, el trebuie să știe.
Ies din baie și mă îmbrac și eu. Ies împreună cu Soekjin din cameră, dar fix atunci ies și cei de lângă noi. Când oamenii aceia treceau, se uitau scârbiți la mine și la Soekjin. Ce au? Mă fac că nu-i văd și-mi continui drumul. S-au uitat ciudat la noi și în lift. Ce dracu au?

- De ce vă uitați așa urât la noi?! Vi s-a urât de viață?!

- N-ne cerem scuze.

Ușa liftului se deschide exact atunci, iar oamenii aceia pleacă din lift în pas alergător. Ieșim și noi din lift și de îndreptăm spre restaurant.

- Ce aveau cu noi?

- Nu știu-

Soekjin deodată amețește și-l prind. Își duce mâna la cap și strânge din ochi.

- Ești bine?

- Mă doare umpic capul. Îmi trebuie mâncare...

Seokjin se ridică și ne continuăm drumul. Îmi bate inima tare. De ce mi-e milă? de el? De ce mă simt eu prost că pe el îl doare ceva? Îmi fac griji. De ce? Vreau răspunsuri, dar nu știu nici măcar unde să le caut. Ne așezăm la o masă și comandăm ceva de mâncare fiecare ce vroia. Mâncarea vine imediat. Mâncam din farfuria mea, dar atenția îmi era asupra lui Seokjin. Beea lapte și i-a rămas spumă pe la gura, dar a lins-o. De ce pare imaginea asta așa de... cunoscută? Deodată îmi amintesc ce am făcut aseară. Tot. Mai ales faptul că Soekjin mi-a dat un... blowjob.