You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 14

Nu-mi pasă de nimeni. Dar o persoană a stricat asta. Kim Seokjin, cum ai făcut asta? Cum m-ai făcut să mă înmoi când te văd? Ești diferit. Nimeni nu poate vedea la început. Dar pe măsură ce te tot privesc și mă pierd în tine devii din ce în ce mai interesant și misterios. Nu știu nimic despre tine. M-am pierdut în tine ca într-o gaură neagră. Găurile negre sunt într-un univers. Tu ești universul, iar gaura neagră este inima ta. M-am pierdut în inima ta. Kim Soekjin, ajută-mă să mă regăsesc în inima ta. Tu mi-ai arătat începutul de drum, iar eu ca un fraier l-am urmat. Nu știu ce-a fost cu mine. Fără să-mi dau seama am început să mă afund în necunoscut. Tu ești un necunoscut. Totul la tine e necunoscut. Iubirea e necunoscută. Necunoscută de mine. Defapt, necunoscută de nimeni. Nimeni nu știe ce e iubirea. Dar iubirea este orice. Este orice vrei tu. Iubirea poate ce au o mamă și un fiu, ce au un cuplu sau sex. Eu am ales iubirea reprezentată de sex. Am ales plăcerea corpului, nu a inimii. Deșii inima face parte din corp. Dar nu am simțit asta până acum. Până la tine, Kim Soekjin. Când mi-ai satisfăcut corpul, pentru prima dată mi-ai satisfăcut și inima. A fost cel mai plăcut lucru. "A fost". Urăsc când cineva folosește "a fost". Mai ales în propozița "A fost prima mea iubire". Când îi spui unui om că-l iubești îl minți. Nu o sa fie mereu așa. Într-o zi îl vei parăsii. Nimic nu e sincer. Iubirea nu e sinceră și niciodată nu v-a fi. Să-i spui unei persoane "te iubesc" mi se pare o pierdere de timp, un efort făcut degeaba. Iubirea nu există. Asta mi-au dovedit-o părinții mei. S-au căsătorit și m-au avut pe mine. De când am fost mic nu am nicio amintire cu mama și tata îmbrățișându-se sau pupându-se. Tata venea seara acasă. Mama se ridica din patul în care dormea cu mine și mergea la el. Uneori auzeam țipetele ei, uneori ale altor femei. Tata o înșela pe mama. Mereu a făcut-o. Chiar și după ce mama a murit, niciodată nu i-a dus dorul. A continuat să aducă femei acasă. Una în aproape fiecare seară. Uneori chiar și în timpul zilei. Cât eram în gimnaziu mergeam la el la sevici deseori. De fiecare dată când băteam la ușa lui îmi spunea secretara sa să aștept jumătate de oră, este într-o "ședință importantă", dar din biroul lui ieșea o femeie îmbrăcată cu o fustă așa scurtă de zici că era în pizda goală. De la el am luat exemplu. Tu mi-ai făcut rău, și eu îți fac. Premiza mea. El se culca cu prostituate, eu cu angajate. I-am dăunat reputația. Lăsam să se afle și zvonească lucruri minore. Dar am început să mă opresc, iar tata a pus linia de finish. Mi l-a dat pe Seokjin. De aici, cred că va ieși ceva mai rău. Nu ceva rău în adevăratul sens al cuvântului, ci ceva rău de nu mai poți lăsa. Ca drogurile. Seokjin nu este o țigară cum am avut până acum. Nu poți să-l folosești apoi să-l arunci pe jos și să-l calci în picioare. El este un drog. Te face să-ți dai viața pentru el. Dar, cum am mai zis,  moartea nu este ceva rău. Este ceva care te eliberează și te duce într-un loc "mai bun", dacă ai noroc. Se spune că în ceruri, nu aduci nimic din ce ai avut pe pământ, asta referindu-se la bani. În fața lui Dumnezeu ești un nimeni. Aberații. El se uită la tine o dată și știe tot. Poate ști mai multe despre tine decât ști tu. Amuzant, aici îți poți da seama că nimeni nu se cunoaște pe sine perfect. Nu ști cine ești până nu-ți spune cineva. Seokjin mi-a spus cine sunt eu. Eu sunt Kim Namjoon. Un om. O ființă. Un cineva și în același timp un nimeni. Ființele au sentimente. M-a mințit? Poate sunt un monstru cu chip de om. El sigur și-ar fi dat seama de asta până acum. Ori se preface că nu știe, ori nimic din ce cred despre mine nu e adevărat. Sunt un simplu om, un bărbat mai exact. Și Kim Soekjin este un simplu om, tot un bărbat. Ceea ce îl face special este faptul că m-a făcut să realizez că și eu am sentimente. Din păcate, sentimente pentru el.