You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 61

Ies din biroul tatei și pun cutiuțe cu grijă în buzunarul de la pantaloni. Se pare că azi îl cer pe Seokjin. Sincer, m-am gândit să fac asta de mai multe ori, dar nu aveam curaj. Dar acum, am mai mult curaj decât atunci când i-am tras tatei un pumn în față. Chiar dublu. O să mă duc la Seokjin și o să-l cer. Dar nu ar trebuii să fie ceva mai... special? Pun mâna pe telefon și o sun pe Mabel, secretara mea.

- Da domnule Kim?

- Mabel, fă-mi o rezervare la...

Deodată mi-a venit o idee mult mai bună.

- Unde, domnule?

- Ah, nu. Lasă. La revedere.

- La reve-

Închid telefonul înainte să termine ea ceva de spus și-l sun pe Taehyung, bine că era și cu Jeongguk. Le explic ce vreau să fac, dar am nevoie de ajutorul lor ca să facă asta. Bine ca au acceptat. Ajung și la școală să-i iau pe Seokjin și MinKi. Aceștia intră în mașină. MinKi în spate în scaunul de mașină pe câteva l-am cumpărat recent, iar Seokjin în dreapta mea.

- Cum a fost ziua?

- Foarte frumoasă, nu-i așa MinKi? Am făcut multe activități interesante și nu cred, ști cine e directorul școlii?!

- Da, domnul Bang Si-hyunk.

- Da, și asta. Dar m-am mai întâlnit cu el.

- Unde?

- La spital, în Japonia. După ce te-ai trezit din comă, am mers afară să iau o gură de aer și să mă recreez. Păi acolo era un bătrân Corean pe o bancă și am stat cu el și-am vorbit.

- Bătrânul era domnul Bang Si-hyuk?!

- Da! Ce mică e lumea!

- Da, și să vezi întâmplare, azi m-am întâlnit cu fiica lui.

- Te-ai întâlnit cu o fată?

- Îi plac fetele, nu-ți fă griji.

- Și ție băieți.

- Bă nu. Îmi place doar de tine.

- Yaack! Sunteți prea dulci! Tati, tami, încetați!

- "Tami"? Ce e asta?

- Oh, m-am gândit să-i spun așa lui Seokjin. E o combinație între tati și mami.

Mă uit zâmbind la Seokjin care era ușor trist și avea ochii înlăcrimați. Normal că veselia îmi piere.

- Seokjin, nu plânge.

- Dar Namjoon...

- Azi am fost la tata. A spus că putem fi împreună.

- Da?!

- Da.

Seokjin își pune mâna la gură la cât de uimit era. Începe din nou să plângă, dar de data asta de bucurie. MinKi avea o expresie așa de sictirită pe față, se vede că nu-i plac dulcegăriile. E exact ca mine. Dar o să găsească și el într-o zi o fată sau un băiat (nu un Chicken nugget) care să-l alinte.

- Vom sărbători.

- Unde?

- Secret.

Chiar atunci parchez mașina în fața "secretului".

- Restaurantul meu?

- Dap.