You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 32

Taehyung POV:

Ajung în camera de hotel cu Jeongguk. Ne lăsăm bagajele, iar eu mă arunc pe unul dintre cele două paturi din cameră. Agh, ce bine ce simte o saltea.

- Ești obosit?

- Nu prea. Tu?

- Delo . Ce vrei să facem?

- Am o idee.

Mă ridic de pe pat și-mi deschid valiza. Din ea îmi scot tableta.

- Ai Overwatch?

- Sunt profesionist.

- Atunci hai să jucăm niște meciuri atunci.

Jeongguk își ia telefonul și el și ne așezăm unul lângă altul în pat și începem să ne jucăm. După cam o oră se aude o bătaie la ușă. Bine că terminasem meciul chiar atunci, echipa noastră normal câștigând. Mă ridic și mă uit pe vizor. Era Seokjin. Deschid ușa.

- Ce e-

Seokjin doar mă îmbrățișează și începe să plângă ușor. Vine și Jeongguk și se alătură îmbrățișării. Seokjin ne dă drumul și intrăm cu toții de tot în cameră, închizând ușa după noi. Ne așezăm la marginea paturilor, eu cu Jeongguk în fața lui Seokjin.

- Ce ai pățit?

- Jeongguk, mai întâi, te rog iartă-mă că nu ți-am spus...

- E Ok. Asta te supără?

- Nu. Am zis o prostie. Am făcut o prostie... Una destul de mare...

Seokjin ne-a explicat ce ne-a spus și am rămas șocați.

- Și chiar ai spus că el știe doar să se joace?!

- D-da...

- Într-un fel ai dreptate.

- Taehyung, Namjoon este fratele tău!

- Da, dar e și un playboy renumit.

- Băieți... Ce să fac? I-am frânt inima, nu?

- Nu i-ai frânt-o. I-ai  rupt-o în bucățele minuscule, dat-o prin răzătoare, călcat pe ea, mestecat și scuipat, iar apoi ars-o. Iar scrumul l-ai aruncat în lavă.

- Jeongguk are într-un fel dreptate, dar nu trebuia să o explice într-un mod chiar așa de primitiv.

- Păi tu ce simți?

- E-eu... Nu știu...

Mă uit la Jeongguk care se uită și el la mine și dă din umeri.

- Băieți, ajutați-mă. Vă rog... Nu vreau ca Namjoon să înțeleagă greșit ceva...

- Îl placi?

- D-da...

- I-ai spus?

- D-da...

- El te place?

- D-da...

- Și ți-a spus asta?

- D-da...

- Și-l crezi?

- N-nu...

- Pot întreba de ce?

Seokjin vrea să spună ceva dar se blochează. Începe din nou să plângă, iar Jeongguk merge la el și-l îmbrățișează. Fratele meu este o persoană... dificilă. Seamănă cu tata. Dar când e vorba de ceva serios, el nu glumește. Se vede că e diferit cu Seokjin. Și asta într-un mod... special, unic. În primul rând, niciodată nu se culcă cu o persoană de mai multe ori, dar presupun că a făcut-o de mai multe ori cu Seokjin. În doilea rând, Namjoon niciodată nu le aduce acasă, dar locuiește cu Soekjin. În al treilea, el nu e comfortabil cu nimeni din afara familiei, dar este cu Seokjin. Iar în al patrulea rând, lui nu-i pasă de nimeni, dar ține la Seokjin. Se vede asta, chiar dacă nu o spune sau evidențiează.

- Am o idee, Seokjin.

- Care, Taehyung?

- Haide să-l testăm.