You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 28

Azi era vineri. Am fost nerăbdător toată săptămâna. M-am trezit de dimineață șu m-am pregătit pentru zobur în Japonia. M-am îmbrăcat cu un hanorac negru și pufos cu o pereche de blugi gri-închis strâmți rupți. Mi-am făcut bagajul cu tot ce-mi trebuie, iar acum așteptam să vină Soekjin după mine. O mașină neagră și luxoasă a parcat în fața mea. Din ea iese Seokjin cu o pereche de ochelari de soare și o cămașă albă cu dungi subțiri albastru-închis lungă până deasupra genunchilor cu mânicile lungi și colanți negrii.

- Jeongguk, de când nu te-am mai văzut în persoană? Vino aici!

Seokjin mă îmbrățișează strâns, iar eu îi răspund. Apoi mă ajută să-mi pun bagajul în portbagaj. Intrăm înapoi în mașină. La volan era Namjoon.

- Bună ziua, domnule Kim!

- Salut Jeongguk. Spune-mi doar Namjoon sau hyung.

- Bine, Namjoon hyung.

În cam jumătate de oră ajungem la aeroport. Taehyung când va venii? Oare vine cu noi sau separat? O să văd eu, poate îl întreb pe Seokjinie mai târziua.
Am trecut de toate verificările, iar acum eram în zona Dutty-Free. Mă uitam cu Soekjin la niște plușuri.

- Umm... Jin?

- Ce e?

- Când vine și Taehyung?

- Avum s-a dus Namjoon să-l caute. Ști că trebuie să se ascundă. Ești nerăbdător?

- Normal. Și emoționat. Și tensionat. Și-mi transpiră și palme-

- Linișteștete. E o persoana foarte dulce și sensibilă.

- Știu asta. Umm...

- Tot te bâlbâi. Uite, despre Taehyung, știu că-ți place de el în felul ăla de câțiva ani, acum ai o șansă.

- Ce fel de șansă?

- Orice șansă vrei tu.

Seokjin mă bate prietenește pe spate și ne întoarcem la uitat printre chestii. Soekjin primește un mesaj, era de la Namjoon și spunea să venim la el, l-a găsit pe Taehyung.

Taehyung POV:

Stăteam la o masă dintr-o cafenea din aeroport și-l așteptam pe Namjoon să vină. Beam o cafea. Nu vroiam să atrag atenție așa că mi-am pus o mască la gură și glugă în cap. Aveam pe mine un hanorac verde închis, pantaloni largi negrii și botine de piele grena. Cineva se așează la masa mea. Era Namjoon.

- Te-ai îmbrăcat bine, nici nu te-am recunoscut.

- Mi-am camuflat silueta și vopsit părul blond. Asta fac mereu.

- Oricum, haide la ceilalți.

- A venit și Jeongguk?

- Da. De ce ești așa entuziasmat deodată?

- No comment.

Namjoon mă analizează puțin și după se ridică în picioare. Mi-am terminat cafeaua pe care am plătit-o deja, mi-am luat bagajul în mână și l-am urmat pe Namjoon. Am ajuns la Soekjin. Lângă el mai era un băiat înalt și bine-făcut. Era Jeongguk.

- L-ai găsit?

Seokjin se uita la mine și mă analiza.

- Sunt eu, Taehyung.

Jeongguk se uita parcă hipnotizat la mine. Când ochii mei îi întâlnesc pe ai lui, el tresare puțin și mă face și pe mine sa o fac.

- Tu ești Jeon Jeongguk, nu-i așa? Încântat de cunoștință!

Întind mâna spre Jeongguk, iar el o apucă și o scutură ușor. Ce mâini puternice are. Bine că am mască și nimeni nu mă poate vedea cum îmi ronțăi buza de jos.

- D-da, eu sunt. Mă bucur să vă cunosc, Kim Taheyung.

- Spune-mi Tae cum o fac toți.

- Sigur! Atunci îmi puteți spune Gguk.

Jeongguk îmi zâmbește. Ce dințișorii albi perlați și drăguți are, parcă e iepuraș. Și să nu mai zic de buzele care îi înconjoară... Vroiam să mai adaug ceva, dar fix atunci se anunță îmbarcarea pentru zborul nostru. Suntem VVIP, deci ne îmbrarcăm primii. Suntem escortați către avion, iar după ne așezăm în locurile noastre. Avionul nu era unul obișnuit, era unul de lux. Intrăm în camera noasteă privată. Sunt ubișnuit cu chestii de lux, dar Jeongguk tot se uita și analiza chestiile. Namjoon stătea lângă Seokjin și se uitau prin niște acte împreună așa că mă așez lângă Jeongguk pe canapea și-mi dau masca jos. Cred că o să flirtez cu el.