You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 16

Namjoon POV:
La început, nu m-am prins la ce se referea Seokjin cu "Sistem clearing", dar am realizat de cum m-a atins. Ce mi-a făcut el aseră, plăcerea aceea pe care mi-a făcut-o, vrea ceva în schimb. Și nu vrea bani. Deget pentru deget, ochii pentru ochii. În cazul nostru, plăcere pentru plăcere. Vreau să văd unde ajungem cu asta. Oricum îmi trebuia ceva de futut, poate mă ajută el dacă se tot oferă. Îmi duc și eu mâinile în jurul taliei sale.

- Accept. Dar nu vreau doar odată. Haideți să prelungim termenul. Până ne săturăm, e bine așa?

- Depinde de cât și cum rezistați. Vedem cum vă simțiți după prima oară care este și obligatorie. Mai întâi plata principală, iar apoi vedem și de dobândă.

Seokjin îmi zâmbește viclean și-mi dă drumul. Depinde cât rezist? În ce m-am băgat. Acum nu mai pot ieșii. Ce am de pierdut? Seokjin începe să o i-a la pas și intră în lift. Stai, unde suntem? Am fost așa prin gânduri de am uitat și că sunt în Japonia. Intru și eu în lift cu Soekjin. Acesta apasă pe un buton.

- Soekjin, unde suntem?

- La Mall. Mă gândeam că poate vreți să faceți niște cumpărături cât sunteți aici. Mai avem 2 ore până când trebuie să fim la galerie.

- V-ați gândit bine.

- Când nu gândesc eu bine?

Pufnesc amuzat la cât de puritan poate fi uneori Soekjin. Are laturi complet diferite. Asta mă înnebunește. Ușile liftului se deschid. Wow. Am ajuns în ditamai Mall-ul. De obicei când vin în Japonia nu vin sa mă distrez sau vizitez. Am fost aici de 100 de ori, dar nici n-am pășit în vre-un Mall sau parc.

- Și, ce vreți să facem?

- Mergem la magazinele de firmă de aici.

- Unde prima dată?

- Burberry. Îmi place firma.

- Sigur.

O iau spre magazinul numit și intru cu Soekjin în el. Aerul din magazin era diferit. Se vede că e unul scump. Adică o eșarfă e 200$. Mie, personal, nu mi se pare mult, dar pentru unii înseamnă un salariu pe 3 luni. Soekjin se uita prin haine plictisit. Deodată văd o pălărie și o probez. Mă uit la Soekjin care râdea de mine.

- Ce? Ce e?

- Nu vă stă bine.

Iau pălăria și o pun pe capul lui Soekjin. Lui îi stătea bine. Îngheț și mă uit la el.

- Ce frumos ești.

Nu am mai zis asta nimănui. Seokjin îmi zâmbește mândru.

- Nu de parcă nu știam asta.

- Ar trebuii să-ți cumperi pălăria.

- Nu pot, e prea scumpă.

- E doar 190$.

- Poate pentru Dvs e puțin, dar pentru mine e enorm.

Seokjin dă indiferent din umeri și așează pălăria la locul ei. De ce mă simt prost? Agh, îi cumpăr eu tot ce vrea.

- Îți cumpăr eu.

- Nu trebuie să faceți asta.

- Vreau.

- Cum o să vă plătesc datoria?

- Doar prelungim S.C. (Sistemul Clearing).

- Sunteți sigur?