You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 59

Kim Namjoon POV:

Dormeam liniștit cu Seokjin în brațe că deodată ceva sare pe pat între noi. Îmi frec ochii și mă uit cine ne deranja somnul. MinKi, normal că el este.

- Mi-eee foaameeee!! spune lung MinKi.

- Haide să-ți fac ceva. Să-l lăsăm pe Seokjin să se odihneasca mai mult, ok?

- De ce?

- Umm... A fost solicitat foarte mult ieri. caut eu o scuză.

- Oh... Bine, tati.

- Tati?

Mă uit curios la MinKi. Până și Seokjin își ridică capul adormit din pernă și schițează un zâmbet.

- Parca ai spus că-ți pot spune "tati"...

- Normal că poți! Dar de data asta ai făcut-o așa natural! Min-min, te iubesc așa de mult!

Îl iau pe băiețel în brațe și-l strâng la piept.

- Acum haide, primești ce vrei tu la mic-dejun!

- Vreau pizza!

- N-ai voie așa devreme. Dă-i lapte cu orez. Adaugă Seokjin încă fiind cu capul în pernă.

- Ce? Yaaack! Cine mănâncă așa ceva?

- Haide, vedem noi ce facem.

Mă ridic din pat și-i dau un sărut pe obraz lui Seokjin.

- Să faci o baie fierbinte și să-ți revii umpic. îi spun cald lui Seokjin.

Îl iau pe MinKi și mergem în bucătărie. Am pus lapte pe foc, iar când va da în primul clocot voi adăuga și orez. M-am uitat pe internet dupa reteta, duh. Cred ca si eu ar cam trebui să mă spăl, aseară eram prea obosit dacă nu ți-ai dat seama, tvitpnsrr care ai spus că l-am lăsat jegos.

Oricum, m-am dus lângă MinKi la masă. El doar stătea cumințel și se uita pe geam la grădină.

- La ce te gândești, micuțule?

- La mama... Vreau să o văd din nou...

MinKi din nou începe să plângă. Iau un șervețel și-i șterg lacrimile de crocodil. 

- Daca vrei, maine putem merge la cimitir.

- Dar maine  am scoala...

- Ah da. In ce clasa erai?

- Clasa pregatitoare sau 0 cum spun unii.

- Dar nu esti cam mic? Ai doar 6 anisori.

- Dar fac 7 incurand.

- Cand e ziua ta? 

- Nu stiu, dar mama a spus ca e luna asta inainte sa... sti tu... nu mai fie pe pamant.

- Hai, nu plange. O sa-ti facem cea mai mare petrecere din lume!

- Dar eu nu vreau asta...

- Hm? Nu vrei o petrecere mare?

- Nu, vreau una micuta si dragute cu persoanele dragi.

- Dorinta ta imi e porunca. 

Ma ridic sa adaug si orezul in lapte. Pana la urma am ales sa-l ascult pe Seokjin. Nu vreau sa-l supar. In ultima perioada pare mofturos, ceea cel face sa para asa de dragalas, dar trebuie sa am grija de el. Atat fizic caat si sufleteste. Am terminat de facut laptele cu orez si i-am pus in fata lui MinKi un bol cu el. Micutul a strambat umic din nas, dar dupa ce a vazut ca eu mananc din bolul meu cu pofta, a luat si el o gura.

- Mmm!! Ce bun e!!

- Vezi? Ce ti-am spus?

- Ai avut dreptate, tati!

- De fapt, eu am avut. spune Seokjin care de-abia intra in bucatarie.

Seokjin se aseaza pe scaun rezemat de spatar. Cand a facut contact cu scaunul, a suspinat putin. Cred ca am fost cam prea agresiv aseara.

- Acum iti aduc si tie mancare, iubire.

Ii pun si lui Seokjin un bol cu mancare in fata. Acesta i-a lingura si incepe sa manance. MinKi statea in treaba sa si nu cred ca ne mai dadea importanta. Ma aplec spre Seokjin care era cam tacut.

- Trebuie sa rezolvam problema de aseara. Luni mergem la el la birou, ok.

Seokjin da afirmativ din cap si dupa face o fata socata.

- MinKi! Tu nu ai scoala maine?!

- Am.

- Are, normal. L-am mutat la scoala privata din cartierul nostru. 

- Aha. Ce bine. Cand ai avut timp? 

- Nu eu, secretara.

- Atunci azi ce facem?

- Mergem la cumparaturi. Avem nevoie de rechizite si uniforma.

- Yeey! Iubesc cumparaturile! exclama MinKi.

Seokjin surade, lafel si eu. Dupa ce am terminat de mancat, ne-am imbracat si am mers la magazinul de uniforme, apoi la rechizite si orice mai aveam nevoie. Maine cat Min-min e la scoala, voi merge doar eu la tata. Oricum nu-mi prea pasa de parerea lui, dar Seokjin pare afectat. Si mai ales ca si Taehyung vroia sa-i spuna de relatia lui cu Jeongguk. Presimt un scandal.