You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 36

Seokjin POV:

Evenimentul deja a început. Trebuia să stau lângă Namjoon și să-i spun despre invitați. Cam asta era treaba mea acum. Aveam fișe cu informații despre invitați și poza lor atașată acolo. Atât vorbeam cu Namjoon. Eu îi arătam spre o persoană și-i spuneam despre ea, iar el dădea din cap aprobator. Erau și reporteri pe aici. Toate camerele erau normal pe Namjoon. Era timpul să-i i-a un interviu. Primise întrebări peste întrebări până un reporter pune o întrebare ciudată.

- Este adevărat că ve-ți intra în faliment?

- Mă scuzați?

- Am auzit că din cauza unor datorii nu mai aveți bani și a trebuit să concediați din personal.

- Domnule, vă asi-

- Și eu am auzit zvonuri!

- Da, da! Este adevărat?!

- Ve-ți intra în faliment?!

- Spune-ți-ne!

Deodată reporterii au început să-l acapareze pe Namjoon cu întrebări și s-au adunat în jurul lui făcându-i poze și punându-i mai multe întrebări. Nu știam ce să fac, așa că am chemat paza să-l i-a. În timp ce era scos din mulțime văd că cineva se apropia de el cu o față destul de... nemiloasă. Mă uit mai bine și... avea un cuțit în mână! Următoarea chestiile pe care am făcut-o a fost să strig la el, dar era prea târziu. Namjoon a căzut pe podea. Acum reporterii s-au mai potolit și al mers la el.

- Namjoon! Mă auzi?!

- D-da...

- Nu murii, da?! Ambulanța vine imediat!

În cam 5 minute a venit o ambulanță și l-au dus pe Namjoon la spital. Am intrat și eu cu el în ambulanță. I-am ținut până rece întra-mea. Plângeam. Ochii mei lăcrimau fără oprire. Mă uitam la el cu suferă. I-au dat anestezic, iar acum dormea. Am ajuns și l-a spital. Aș fi vrut să intru cu el în sala de operație, dar n-am voie. Vroiam să-i fiu alături într-un moment greu ca ăsta... Timp de 1 oră a fost în operație, iar atunci când a ieșit m-am dus direct la el, nu înainte să vorbesc cu doctorul despre starea lui. Dormea dus. Anestezicului încă își făcea efectul bine. Am stat toată noaptea la marginea patului său. Am adormit pe scaun cu capul pe patul său.
De dimineață, am fost trezit de Taehyung. Îmi ridic ușor fața plânsă și tristă spre Taehyung care se uita la mine milos. Vine și Jeongguk și mă îmbrățișează de la spate.

- Ai stat toată noaptea așa?

- C-cred că d-da...

- Seokjin, tremuri...

- Nu e nimic...

Încep din nou să plâng și iau mâna lui Namjoon întra-mea. E așa rece... Asta mă face să plâng și mai tare. Jeongguk îmi dă drumul. Îm cameră mai intră cineva. Îmi șterg lacrimile și era tipul acela de ieri, Yoongi. El vine și-mi dă un ceai. Sfios îl accept, eram deschidratat. Iau o gură și mă mai liniștesc. Toți trei se așează jos și mă privesc.

- Ce a spus doctorul?

- A zis că nu e așa grav, a avut noroc că nu i-au foat afectate organele, dar a făcut hemoragie. Va fi în comă câteva zile...

Am lăcrimat puțin la ultima parte. Să stau fără el câteva zile ar fi un chin. M-am obișnuit să vorbim împreună, să râdem împreună, să facem totul împreunâ. Nu știu, cred că m-am îndrăgostit... Oftez din nou privindu-l cu ochii înlăcrima-ți. M-am îndrăgostit de... el.

Am făcut asta: