You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 44

- Mamele voastre au fost... surori.

- CE?!

- Ma rog, ca surorile.

- Doamne, tata! Era sa ma sufoc!

- Tine-ma, Namjoon, ca lesin!

Seokjin se lasa usor pe mine. Il iau in brate si-mi las capul pe umarul sau.

- Voi doi ati ajuns prieteni buni, nu-i asa?

- Da, prieteni buni...

Seokjin imi da drumul si se pune inapoi pe fotoliu, dragandu-si vocea. Urasc cuvantul prieteni cand vine vorba de relatia mea cu Seokjin.

- Dar de ce ar fi ceva rau ca voi doi sa fiti frati?

Inghet, lafel si Seokjin. Nu ne putem da de gol in fata tatalui meu. Inca.

- Umm...

- Ar fi fost doar... aiurea. Asta ar insemna si ca Taehyung e fratele meu, iar el este idolul meu preferat.

- I-ai spus de Taehyung, Namjoon?

- Da. A trebuit atunci cand ne-a vizitat.

- Inteleg. Ah, era sa uit. Ti-am adus niste acte. Citeste-le si lasa-mi semnatura pe ele.

- Tot nu inteleg de ce nu ti-ai trimis asistenta sa le aduca.

- Pentru ca esti fiul meu si vroiam sa te vad. Ai fost injunghiat, puteai sa mori.

- Si asta tot din cauza ta.

- Ce?! De unde pana unde asta?!

- Tu ai aprobat rezilierea contractelor echipei D2. Iar cine m-a injunghiat a fost unul dintre cei dati in somaj deoarece era frustrat sau ceva. Asa a spus politia.

- Nu e vina mea. Ar fi trebuit sa ma inunghie pe mine daca asa.

- N-ar fi trebuit sa injunghie pe nimeni in primul rand!

- Gata cu subectul asta. Taehyung ce face?

- Intreaba-l singur.

- Are treaba si nu-mi raspunde.

- Atuni e ocupat. Tocmai ti-ai raspuns singur la intrebare.

- Acum are filmari, nu?

- Da, domnule. Kim Taehyung ne-a spus despre situatia sa ultima data cand ne-am vazut.

- Ma bucur ca macar tu imi vorbesti educat, Seokjin. Nu ca nemultumitul de Namjoon.

- Gata, eu m-am saturat.

Ma ridic asa ca un zombi cum sunt si-mi tarasc picioarele sus, pe scari. Seokjin vine la mine si ma ajuta sa merg.

- Atunci eu plec. Pa, baieti!

- La revedere, domnule Kim.

Tata iese din casa, iar Seokjin ma duce in dormitor, aseazand-ma pe pat.

- Ma duc sa-ti fac inca un ceai.

- Nu-i nevoie.

Il apuc pe Seokjin de o maneca si-l trag in pat, langa, mine.

- Nu pleci nicaieri.

- Kim Namjoon, te iubesc.

Seokjin se uita la mine si-mi zambeste. Imi lipesc buzele de ale sale usor. Ce bine se simte sa-l am numai al meu. Seokjin incepe se rada usor si se uita la mine.

- Mereu mi-a placut rasul tau.

- De ce?

- Asta inseamna ca esti fericit. Vreau ca persoana pe care o iubesc sa fie fericita.

Seokjin se rusineaza si-si afunda capul in pieptul meu. Il tin strans la pieptul meu si-i sarut varful capului. Seokjin se ridica putin si se punne peste mine. Fata sa a devenit increzatoare. Isi apleaca (,) capul spre urechea mea si-mi sopteste sufland aer umed si cald, ceea ce ma excita putin.

- Am o surpriza. Doar asteapta 5 minute.

Am scris acest capitol in timpul orei de romana de pe Zoom. Era sa iau un 4 -_-