You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 10

Seokjin POV:

Avionul a aterizat lin, chiar dacă au fost turbulențe mari pe parcurs. Am ajuns la hotel, iar acum suntem la recepție. Eu aștept pe o canapea picior peste picior în poziție gânditoare și mă uit la Namjoon. Se dă la tipa de la ghișeu. O pot vedea cum râde stânjenită și mai flirtează și ea puțin, arătându-și decolteul inutil de mare. Pufnesc amuzat și umpic dezgustat. Doar altă curvă. Și oamenii mă judecau pe mine și pe Jeongguk. Da chiar, el ce face? Nu am mai vorbit cu el în ultimul timp. Când să-mi scot telefonul din buzunar, Namjoon vine ținând mândru între degetul mare și cel din mijloc o cartelă aurie, presupun de la cameră.

- Ai rezolvat?

- Da. Dar o să stăm în aceeași cameră.

- De ce?

- Nu mai au alte camere. Dar stai liniștit, sunt 2 paturi, cred.

Urcăm cu liftul și mergem în cameră. Ghiciți ce, era doar un pat.

- Da, geniule, sunt 2 paturi.

- E ditamai camera. Cum de este numai un pat?

- E unul gigantic, ce să zic.

- Ai dreptate. Ce multe am putea face pe el...

Namjoon se uită pervers la mine și eu mă sperii. Vine spre mine, așa că fac un pas în spate. Încep să alerg, iar el după mine. Iau o pernă și dau cu ea în el, dar nu se oprește. Râdeam amândoi și ne fugăream, dar am obosit și ne-am trântit extenuați pe pat unul lângă altul. Ne uitam unul la altul zâmbind larg, dar zâmbetul dispare imediat. Mă uitam intens la el. Nu pot lăsa asta să se întâmple. Apuc perna și-i dau una peste cap. Ia și el o perna și-mi dă peste piept. Ne ridicăm în pat în genunchi și începem să ne bătem cu pernele ca niște copii de 5 ani. La un moment dat, Namjoon renunță și mă apucă de încheieturi, imobilizându-mă pe pat, el fiind peste mine. Încerc să mă eliberez din strânsoarea sa, dar doar ajung să fiu eu peste el. Zâmbetele de pe fața noastră pier și începem să ne uităm intens unul la altul din nou. De ce nu mă dau jos de pe el? El sub mine se simte așa de plăcut... Mă întreb, cum ar fi să și fiu în el...? Ar trebuii să uit asta. Nu vreau să fiu cu el, nu am voie. El nu se compară cu mine. Avem statuturi prea diferite.

- Aish!! Ești culmea! Dacă nu te pun eu la pământ, nu te potolești!

Îi ciufulesc lui Namjoon părul și mă dau jos de pe el, întinzându-mi oasele. Se ridică și el și se duce să-și deschisă valiza. Scoate de acolo niște dosare și le așează pe biroul din cameră.

- Azi ce facem?

- Mai întâi, mergem să mâncăm de prânz. După, mergem la o licitație care se organizează tot în hotelul acesta.

- Licitație?

- Acolo unde oameni vând obiec-

- Știu ce e aia o licitație, dacă te uiți în CV-meu, scrie că am absolvit SNU BCs (Seoul National Universtity Bussiness School).

- Corect.

- Mergem să cumpărăm tablouri și sculpturi pentru noua expoziție, nu?

- Ai ghicit bine. Sper că ai gusturi bune.

- Cum să n-am. Doară sunt un bucătar excelent.

- La ce nu ești bun?

- Depinde.

- Depinde de ce?

- Circumstanțe.

- De ce eviți să-mi răspunzi?

- Doar așa.

- "Doar așa".

Namjoon mă imită cu o voce pițigăiată și izbugnesc în râs, lafel și el. După ce ne liniștim mergem la restaurantul hotelului și comandăm ceva de mâncare.