You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 49

Seokjin POV:

Au trecut deja câteva săptămâni de la accidentul lui Namjoon, iar rana i-a trecut. Era joi după-amiază, de-abia am ajuns amândoi de la servici. Ne schimbăm amândoi în haine de casă mai comode. Namjoon se lasă obosit pe pat, iar eu mă duc la baie. Deodată se aude soneria ușii.

- Namjoon! Deschide tu! strig eu din baie.

- N-am chef! Dorm, du-te tu! strigă el din dormitor.

- Fac pipi, deșteptule!

- După ce termini atunci!

Mă oftic și-mi termin treaba repede, coborând la parter. Ce leneș e Namjoon uneori. Trebuie să-l și educ? Deschid ușa, iar acolo erau două doamne bătrâne. Una era îmbrăcată în costum, iar cealaltă ca o asistentă medicală.

- Bună ziua, vă pot ajuta cu ceva?

- Aici locuiește Kim Namjoon?

- De ce întrebați?

- Suntem de la orfelinatul spitalului Gonnyung.

Când aud numele spitalului rămân încremenit. Acela era orfelinatul unde am crescut eu. Atunci realizez cine erau doamnele bătrâne.

- Asistentă Rose? Doamna Lisa? Chiar voi sunteți?

- Cum de ne ști nu- Kim Seokjin? Tu ești?

- Da! Mă bucur să vă văd!

Le iau pe ambele bătrânele în brațele mele. Ele m-au crescut. Îmi sunt foarte dragi. Le dau drumul și le poftesc înăuntru la un ceai ca să mai povestim. Stăteam în terasă și beam ceai cu biscuiți cu ele, până vine și Namjoon și se uită dezorientat la noi.

- Namjoon, vin-o să ți le prezint pe doamne.

Namjoon se apropie de masă și se pună lângă mine, Rose și Lisa fiind în fața noastră. Namjoon își pune mâna în jurul taliei mele și mă trage mai aproape de el. Sper să nu fie prea evident, pare lipicios acum.

- Oh, am și uitat de ce am venit aici în primul rând! spune Lisa.

- Ah, da. Ați spus că-l căutați le Kim Namjoon. Uitați-l aici.

- Ce e cu mine?

- Um... Nu știu cum să începem. Vă amintiți vre-o anumită fată pe nume Kim Pal-kye de acum 7 ani cu care v-ați culcat?

- La vremea aia mă culcam cu orice fată hot, nici nu le știam numele. Totuși, ce e cu ea?

- Săptămâna trecută a avut lic un accident de mașină, iar ea a murit. Doar copilul ei a supraviețuit.

- Oh. Asta e... trist. Copil?

- Aici e partea grea de crezut pentru Dvs. Pal-kye a fost o mamă singură. Am făcut teste ADV, iar toate rezultatele arată că Dvs sunteți tatăl biologic.

- Ce?!

Mă uit la Namjoon care era șocat. Își duce mâna la gură. Îl simt că tremura, așa că-i mângâi ușor spatele.

- Știm că este o veste șocantă, dar-

- Nu vreau copilul. Nu are bunici sau ceva?

- Nu, au murit toți.

Mă uit la Namjoon șocat. El chiar a spus aia?

- Ce tot zici, Namjoon? Ești tatăl lui.

- Și ce? N-am timp să cresc un bebeluș.

- Are 6 ani-

- Tot mic e. Nu sunt făcut să fiu ta-

- Mai repetă odată ce ai spus! zic eu cu ochii înlăcrimați. Chiar nu ești diferit de tatăl tău! Doar ști să abandonezi! Mă întreb când mă vei abandona și pe mine?! spun nervos.

Rose și Lisa doar se uitată la noi. Mă ridic în picioare și dau să plec, dar Namjoon mă prinde de mână.

- Seokjin, ști că te-

- Că mă ce?! Ai inima de piatră. Nu vreau să treacă prin ce-am trecut și eu acel copil!

Încep să plâng, iar Namjoon mă îmbrățișează. Vreau să mă îndeoărtez de el, dar e prea puternic, așa că renunț.

- Nu mai plânge, te rog. Mi se rupe inima. Dar chiar crezi că aș fi un tată bun?

- Sunt lângă tine, deci da.

Îmi trag nasul și mă uit la el bosumflat. Îmi zâmbește cald, ceea ce mă face și pe mine să zâmbesc. Îmi pun mâna pe obrazul său și-l mângâi ușor. Îmi întorc capul spre Rose și Lisa care se uitau la noi rânjind. Mă despart ușor și umpic stânjenit de Namjoon și ne așezăm din nou la masă.

- Deci...

- Deci doriți copilul?

- Da. Dați-mi actele de adopție.

- Nu sunt acte de adopție, deja sunteți tatăl său. Sunt doar de preluare a custodiei.

- Ok.

Namjoon semnează actele, iar Rose și Lisa pleacă. Înainte să plece, mă opresc ca să-mi spună ceva. Namjoon era deja sus.

- Deci, ți-ai găsit un iubițel?

- Mda...

- Suntem bucuroase pentru tine, pare drăgăstos.

- Chiar e...

- E și bun în pat?

- Rose! Normal că e... zic rușinat.

- Bine, bine. Noi plecăm! Ne vedem mâine la centrul de adopție!

- Da, aveți grijă pe drum!

Cele două bătrânele pleacă și încui ușa după ele. Ce perversă poate fi Rose uneori... Urc la etaj și mă pun în pat lângă Namjoon care se uita pe tabletă la chestii de bebeluși.

- Măi, copilul are 6 ani, nu 6 luni.

- Oh. Atunci nu-i trebuie căruț și biberoane.

- Dar haide să ne concentrăm pe prezent acum, ce zici?

- Cum adic-

Îi iau tableta din mână și o pun pe noptieră. Mă pun deasupra lui și-i fac cu ochiul. Încep să-l sărut, el normal răspunzându-mi. Numai noi doi știm ce s-a întâmplat în acea seară.

Cum să-l numim pe copilul lui Namjoon? Nu uitați că e băiat.