You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 20

- Seokjin nu este iubitul meu!

Exact atunci vine înapoi în cameră Seokjin. Oare m-a auzit? Normal că a făcut-o, idiotule. Stai, îi... lăcrimează ochii?

- Pfoai, cât praf e pe aici.

Oh... E de la praf. A aspirat de dimineață, deci cred că e normal să se fi ridicat puțin praful. Soekjin vine lângă mine și-și pune mâna pe umărul meu. M-am bolcat la atingerea sa. Cuvintele pur și simplu nu-mi mai pot ieșii pe gură. Am rămas fără voce în fața lui Soekjin.

- Kim Taehyung, eu și cu Namjoon nu suntem iubiți. Cel mai bun termen care poate să ne descrie relația este "prieteni cu benefici" și nimic mai mult.

De ce mă rănesc cuvintele lui Soekjin așa de tare? Poate pentru că sunt adevărul. Adevărul doare cel mai tare. Trebuie să mă ascund.

- Oh... Adică, voi doi chiar nu sunteți un cuplu?...

- Nu, deloc. Soekjin a zis totul clar, nu trebuie să repet.

- Să știți că eu vă shipuiesc. Vă stă super împreună.

- Ce? Eu și cu el? N-are nici o șansă cu mine.

- Cum adică?! Eu sunt ge-

- Genul tuturor. Știu Namjoon. Am mai avut discuția asta.

Seokjin pufnește puțin amuzat. Eu eram distrus pe dinăuntru. De ce? Nu m-am mai simțit așa niciodată și urăsc asta. Taehyung cred că și-a dat seama. Trebuie să neg. Trebuie să mă fac din nou să cred că nu am sentimente. Așa e cel mai bine. Un monstru ca mine nu merită pe cineva. Mai ales cineva așa special ca Seokjin. Încă nu am deslușit ce îl face așa special. Poate că seamănă cu mama... Dar de ce asta? Sunt confuz cu toate acum. Vreau să uit tot măcar puțin, iar vinul îmi este mereu alături.

Seokjin POV:

- Seokjin nu este iubitul meu!

Când intru în cameră și aud ce a spus Namjoon, nu știu de ce eram trist. Îmi venea să plâng. De ce simt că mă doare inima? Namjoon se uită ușor speriat la mine care aveam ochii puțin uzi. Trebuie să mă prefac.

- Pfoai, cât praf e pe aici.

Mă duc lângă Namjoon și-mi pun mâna pe umărul său. Acesta nu știa ce să zică.

- Kim Taehyung, eu și cu Namjoon nu suntem iubiți. Cel mai bun termen care poate să ne descrie relația este "prieteni cu benefici" și nimic mai mult.

Namjoon nu pare deranjat de cuvintele mele. Cred că el așa gândește despre noi. Am fost cam dur, dar acesta este adevărul. Sper. Sper ca doar atâta să fie între noi. Nu vreau să mă implic în genul acesta de lucruri. Nu vreau să-mi pierd locul de muncă din cauza unei bătăi mai accelerate a inimii. Poate o să mă distrez umpic cu Namjoon, dar doar atât. După trebuie să-l las. Știu ca el nu mă va vrea cu totul și doar mă v-a arunca precum o șoaetă. Am fost părăsit de prea multe ori, e timpul meu să părăsesc.

- Cum adică?! Eu sunt ge-

- Genul tuturor. Știu Namjoon. Am mai avut discuția.

Îmi dau ochii peste cap și mă duc lângă Taehyung. Aveam un marker negru și un album de al său în mână.

- Kim Taehyung, îmi poți da un autograf?

- Sigur! Și spune-mi Tae cum face și Namjoon.

- Dar nu e pentru mine. E pentru fratele meu mai mic, el e un fan și mai mare.

- Oh, ai un frate. Cum îl cheamă?

- Jeongguk. Jeon Jeongguk.

Taehyung semnează albumul și scrie un mesaj pentru Jeongguk. "You're beautiful just the way you are, Jeon Jengguk🖤". Namjoon se uita puțin sictirit. Văd că-l supără ceva, dar nu știu ce.

- Ce vreți să facem azi? Namu, tu alegi primul.

- "Namu"?

- E porecla lui Namjoon, Seokjin.

- E cute. Namu, ce vrei să facem azi?

- Nu-mi spune așa. Dacă o faci, atunci o să te poreclesc și eu.

- Îmi poți zice Jin.

- Ok, acum avem Tae, Namu și Jin.

- Totuși, ce vreți să facem?

- Hai să jucăm jocuri și să ne cunoaștem mai bine.

- Bună idee, Tae. Namu, ești de acord.

- Da.

Toți mergem în sufragerie și ne așezăm pe covor.