You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 53

Namjoon POV:
Ieri am stat până târziua și i-am decorat camera lui Min-ki. A fost așa bucuros de rezultat. Camera sa arată așa:

Normal că a trebuit să dorm cu Min-min. Nu-l pot lăsa singur, se va speria. Mai ales într-un loc nou. L-a dat afară pe Namjoon din cameră când a vrut să mă sărute de noapte bună. Am dormit separat de el. Ne-am trezit de dimineață și i-am făcut wafe cu caramel la micuț. S-a adaptat mai bine decât credeam. Namjoon încă nu se trezise. M-am ridicat să-mi iau un pahar cu lapte că deodată simt cum cineva mă prinde de la spate și mă mușcă umăr.

- Yaa! Namjoon-shi!! Ce prost ești!

Îmi duc mâna în locul unde m-a mușcat. De ce are niște colți așa de mari?!

- De ce ai făcut asta?!

- Vroiam să te gust.

Namjoon îmi face cu ochiul și roșesc puțin. Simt cum mă strâng puțin pantalonii. M-am excitat doar din cauză că el pare.

- Yaa!!! Min-ki e aici!! Scumpete, Namjoon e doar prostuț. El vorbește fără sens uneori.

- Ăhă.

Min-ki doar mânca și nu ne dădea atenție. N-are nici o reacție copilul. Ce-mi place de el.

- Vino aici. îi șoptesc lui Namjoon.

Mă mai uit odată la Min-ki să nu ne dea atenție și-mi presez buzele pe ale lui Namjoon preț de câteva secunde. Am duce-o mai departe, dar e un copil de față.

- Ce vrei să mănânci?

- Tu-

- Turte, ok. Stai jos.

Namjoon se pune la masă și-i pun în față ce mâncam și noi. Mă așez lângă el și-mi continui mâncarea. Îi simt mâna pe coapsa mea cum tot urca și se ducea spre interior. Mă uit la el și încerc săi dau mâna de pe mine. Are chef de prostii? Fix acum când mâncăm, un copil e în fața noastră, iar Taekook trebuie să vinâ! Iau paharul de lapte și-l dau le gât, uitându-mă la el cu colțul ochiului. Câteva fire de lapte mi-au curs pe față. Știe Namjoon cu ce seamănă. Mă șterg cu un șervețel la gură. Îi dau una peste mână.

- Ne supărăm, Namjoon?

- Nu. Scuze.

Namjoon se uită în altă parte stânjenit. Îi e frică de mine. Ne terminăm mâncarea și ne ridicăm de la masă.

- Min-min, haide să te îmbrăcăm.

- De ce?

- Nu putem sta toată ziua în pijamale, nu? Mai ales că vine cineva la noi.

- Doar dacă tu mă îmbraci.

- Sigur, micuțele.

Namjoon se uita la mine cu privirea aia de "serios?" la care eu dau afirmativ din cap. Ce, e gelos pe un copil? Nu, pe fiul său?