You're my business ♡︎ Namjin ♡︎ română [FINALIZATĂ]

Capitolul 6

Mă îmbrac cu un pulover subțire pe gât negru și niște pantaloni gri-închis strâmți. Azi este duminică și mă gândesc să merg la cimitir. Oare să-l iau și pe Seokjin cu mine? Normal, nu prea am chef să conduc. Acesta dormea, așa că intru la el în cameră și mă duc să-l trezesc. Mă opresc când îl văd cum stătea în pat. Toate pernele erau pe jos, iar pătura îi învelea doar picioarele. Dormea pe burtă întins pe tot patul. Să nu mai zic că era îmbrăcat numai într-un tricou foarte lung, mai degrabă o rochie de noapte albastru foarte deschis. Râd la cât de amuzant arăta. Privirea mi se oprește pe fundul său. Ce bombat e, nu am mai văzut la nimeni unul așa... suculent. Îmi mut privirea pe picioarele sale. Sunt subțiri și lungi. Par așa de fine, nu are niciun fir de păr pe ele. Toată pielea sa este așa de albă și pare foarte fină. Doar de la-ș putea atinge... Asta cum s-ar simții?

- Mai stai mult și te holbezi? Vezi că-ți curge saliva.

- C-ce? Cui? Mie nu!

Mă panichez când observ că Seokjin era treaz și s-a ridicat, venind spre mine. Se oprește în fața și mă împinge pe scaunul de la birou. Se pune în brațele mele cu fața și-și duce mâinile în jurul capului meu. Își apleacă (,) capul într-o parte, gâtul său fiind la vedere. Se uita la mine viclean. Se apropie de urechea mea și-mi șoptește suflându aer cald spre ea.

- Dacă mă vrei, doar cere. Așa pot plătii datoria de la tatăl tău...

Seokjin își mută din nou privirea la mine. Ne uitam unul la altul intens. Își mută mâna pe obrazul meu și-mi mângâie buza de jos cu degetul său mare. Se apropie de buzele, iar eu îmi închid ochii. Îl simt cum se ridică, așa că-mi deschid ochii. Seokjin nu mai putea de râs.

- Stai, tu chiar credeai că vorbesc serios? Doar glumeam, nu sunt un ușuratic și nu mi-aș vinde corpul niciodată în nicio circumstanță.

- Ce? Nu, doar nu știam cum să... reacționez...

- Scuze, am exagerat puțin. Dar a meritat. Acum am ceva de care să râd când sunt trist pentru tot restul vieții.

- Yaa! Nu-ți bate joc de mine! Sunt fi-

- Știu perfect cine ești tu. Oricum, de ce ești în camera mea?

Am și uitat de ce eram în camera lui. Am uitat până și cine sunt eu din cauza lui. Mă înnebunește, sincer.

- Um... vroiam să-mi faci mic dejunul.

- Ah, Ok. Dar de ce ești așa aranjat? Pleci?

"- Vroiam să merg la biserică și la cimitir, dar acum nu mai pot și totul datorită ție. Mersi mult că ești prea sexi." Asta aș fi vrut să-i spun, dar nu puteam.

- Oh, vroiam să merg la um... servici! Da, iar am uitat că este duminică. Scuze!

- Ești culmea. Du-te și schimbăte în ceva mai lejer și vin-o jos. O să-ți fac de mâncare.

Dau afirmativ din cap și mă duc direct la mine în cameră. Ies pe balcon să iau o gură de aer. Ce e cu mine? De ce sunt așa? I-am căzut plasă plăcerii. Nu știu de ce mi-a plăcut mai tare atunci când Seokjin a preluat controlul... Asta nu e normal pentru mine. Eu sunt cel care domină. Dar asta a fost mai plăcut... Mă oftic și strâng din ochii masându-mi tâmplele. Merg la baie și mă spăl pe față. Mă sprijin cu ambele mâini de chiuvetă și mă uit la mine fix în oglingă.

- Ești Kim Namjoon. CEO-ul KK GALLERIES, cea mai mare companie artistică din Asia. Ești un milionar sexi care adoră să domine. Tu domini, nu Kim Seokjin. Ai înțeles?

Vorbeam singur în oglindă și arătam cu degetul spre reflexia mea. Unde am ajuns? Dau afirmativ din cap la ce tocmai mi-am spus mie însumi. Nu-l pot lăsa pe Kim Seokjin să se mai joace cu mine. Trebuie să-i arăt că sunt tare ca piatra.