Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 12

<<<întrebări şi aberații>>>

Îmi deschid ochii şi pipăi toată suprafața patului în cautarea micului aparat numit telefon ce suna. Îmi ridic capul şi oftez lung din instinct dând pe ecran cu degetul şi închid apelul fără să privesc cine este. Îmi arunc iar chipul în pernă şi gem din cauza durerii de cap ingrozitoare.
Atunci când telefonul sună iar mârâi gutual şi îl iau în mâini ducându-l la ureche
-"Da" reuşesc să spun mai mult cu gura în pernă dar cealaltă personă nu avea decât să se mulțumească

-"Mina ți-am tot trimis mesaje şi te-am sunat astăzi avem o şedință  de ultim moment pentru noul catalog" îmi deschid ochii mari relizând că cel ce vorbeşte este Erik

-"Dar este duminică!" bombăn bosumflată mai ales că aveam durerea asta de cap groaznică. Am zis că nu mai beau şi uite că aseară am făcut-o lată iar

-"Da ştiu. Nu avem altă alegere până mâine trebuie să fie pus cap coadă tot proiectul. Apropo ştii ceva de Edd ați plecat ambii şi nu v-ați m-ai întors?"

-"N..." încerc să spun dar atunci când privirea  îmi cade fix pe el ce era în fața mea doar cu o pereche de blugi ce îi cădea pe talie etalând abdomenul bine lucrat cu un zâmbet în colțul gurii îmi vine să o iau la goană. Ce mama naibi se petrece? Apropo de asta chiar nu ştiam ce se întâmpla-se aseară

-"Hei Mina mai eşti acolo?" Aud iar glasul în ureche şi înghit în sec înainte să răspund

-"Da. Da sunt aici. Nu ştiu nimic ne vedem după." Îmi dreg puțin gâtul cu un tuset înainte de a vorbi şi fără să îi dau ocazia să spună ceva închid lăsând telefonul pe pat

-"Bună dimineața!" Îşi etalează dinți albi iar şi eu nu pot face altceva decât să îmi fie ruşine de mine. Privesc în jurul meu şi observ că nici măcar nu sunt acasă la mine. Unde naiba sunt? Să nu mai zic de hainele mele ce se aflau pe scaun. Atunci fac ochii mari iar şi îmi bag capul sub cearceaf văzând că sunt doar într-un tricou şi lenjeria intimă. Rămân fără cuvinte în timp ce scot capul de sub cearceaf şi îl privesc cerşind din priviri  să nu fie ceea ce cred

-"Noi..." -"Noi.. am...?" Nici nu ştiam să pronunț două cuvinte legate că îmi venea să intru în pământ de ruşine

-"Aaaa...Crezi că tu şi eu..." şi observ degetul său cum arată către ambii ca apoi să zâmbească -"Nu îmi place să profit de persoanele sub influența alcolului. Prefer să fie conştiente dacă vrei putem încerca acum." îmi rânjeşte luându-mă peste picior şi probabil  m-aş fi enervat la culme dar sincer vorbind eram fericită că nu se petecuse nimic între noi doi.

-"Ce s-a întâmplat aseară?" Îmi trag cearceaful până la gât şi aştept privindu-l direct în ochi nu trebuia să vadă că corpul acela perfect este o distracție destul de mare de la convorbire . Tot ce îmi aduc aminte era cearta noastră faptul că am plecat şi habar nu am de ce am făcut alegerea proastă să merg la un bar şi să îmi afund nervi în câteva pahare bune de Margherita

-"Domnişoară îți consiliez să nu mai abuzezi de băutură. Eu nu îți voi spune nimic. Haide Erik mă tot sună din cauza proiectului ce trebuie să fie gata până mâine." trage de cearceaf şi eu strâng cu ambele mâini de el cât pot dar în zadar el fiind mai puternic. Îmi priveşte picioarele dezgolite şi îmi rânjeşte cu subânțeles eu încruntându-mă instant ca apoi să trag iar cearceaful pe mine

-"Poți să pleci aşa mă pot schimba şi eu" eram tot mai ruşinată de situația în care mă aflam şi într-o oarecare măsură îmi plăcea să îl văd aici cu mine dis de dimineață.

-"Nu e ca şi cum nu am văzut deja." îmi spune în timp ce pleacă din cameră şi eu bufnesc aruncând cu perna care e un faliment total şi cade  chiar lângă căilcâile lui. Atunci când închide uşa sar din pat şi treg pe mine repede hainele de aseară ca apoi să îl urmez pe aceeaşi uşă. Mai mult ca sigur sunt acasă la el. Era o casă cu două etaje observ acest lucru dat fiind că am coborât scările până la parter. Văd cum gesticula din mâini în sufragerie vorbind la telefon cu cineva şi  profit de moment să ies pe uşa de la intrare cel puțin mă rugam să fie aceea şi de data aceasta norocul  este de partea mea. Alerg cât pot de repede şi atunci când am văzut un taxi l-am oprit şi m-am urcat pe banchetă cerând şoferului să mă ducă acasă.

Tot drumul nu am putut face altceva decât să mă strădui să îmi amintesc ceva dar nimic totul era în ceață. Habar nu aveam ce a spus el, ce am făcut împreună, dacă a dormit langă mine şi mai ales habar nu aveam ce am putut scoate pe gură eu. Era un dezastru,  adică mai bine spus era sfârşitul lumii cel puțin pentru mine. Să nu mai spun că următoarele ore le voi petrece în prezența lui, el fiind conştient de tot profitând din plin de acest lucru.
Am coborât din taxi după ce i-am plătit şoferului şi alerg în casă direct în camera mea.
În timp ce mă îmbrăcam observ cu coada ochiului viperele mele dragi cum stăteau rezemate de tocul uşii şi aşteptau nerăbdătoare să afle tot.

-"Fetelor şti-ți că vă iubesc dar acum chiar nu am timp. Am o intâlnire pentru un proiect la firmă vă voi spune tot după." Mi-am pus cureaua la rochiță şi eram gata ca acum să le privesc pe amandouă care una dă din picior în podea şi cealaltă îşi pune mâinile în sân

-"După nu scapi de noi." mă mijesc la ele ca apoi să țopăi într-un picior cu celălalt fiind ocupată să îmi pun sandaua fără toc

-"Sunt sigură" le-am îmbrățişat imediat ce mi-am pusşi cealaltă  sanda şi am avut mâinile libere. Las strâmsoarea ca apoi să le zâmbesc şi să plec spre uşa de la intrare

-"Tu!" Spun cu ochii mari cât cepele de uimire atunci când am deschis uşa

-"Surpriză!!!"