Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 25

<<<Durere şi suferință>>>

Mă prăbuşesc pe jos genunchii mei făcând impact cu podeaua din lemn imediat ce ajung în cameră. Îmi lipesc capul de uşă aşezându-mă în şezut şi îmi trag genunchii la piept. Mă simțem copleştită de tot ce se petrece, eram ca o păpuşă cu care păpuşarul se juca ea nefiind în stare să spună ceva. Acest joc mă depăşeşte mult prea mult, eram captivă în propria viață. Era nedrept cum nu a vrut să mă asculte, şi mai nedrept faptul că totul a fost decis şi eu nu pot schimba lucrurile. Ce pot face să fug în lume cu  o geantă de haine după mine. Îmi pun capul în palme şi oftez lung lăsând încă o lacrimă să se prelingă pe obrazul meu.  Sunt într-o etapă de metamorfoză în care o larvă nu mai este o larvă dar nici un fluture, este o etapă de tranziție plină de eşecuri, durere, suferință dar şi o perioadă a explorării, a exerimentării şi căutărilor, a găsirii răspunsuri la întrebări grele dar care nu mai vin. Tresar la auzul soneriei mele de la telefon şi mă ridic cu greu din stare în care mă aflam. Observ numele lui pe ecran şi îmi trec mâinile prin păr frustrată. Resping apelul şi arunc telefonul pe noptiera de lângă pat. Nu mă simțeam în stare să înfrunt o conversație cu el. Ce puteam să îi zic că totul sa schimbat în câteva ore, că am fost violată sau faptul că tatăl meu tocmai a decis că îmi voi petrece zile lângă omul ce mi-a făcut cel mai mare rău posibil?

Observ lumina ce se aprinde a ecranului ca apoi sa vibreze insistent şi să se stingă iar. După a nu ştiu câtelea apel iau telefonul în mâini şi decid să răspund.

-"Da!" Vocea mea era mai mult o şoaptă şi încercam să reprim suspinele care încă persistau după atâtea lacrimi vărsate

-"Dumnezeule femeie, trebuie să sun la poliție să dau de tine ,Mina m-ai speriat groaznic, ştiu că eşti supărată pe mine dar încerc să dau de tine de ore în şir!" Îmi trec mâna stângă prin păr şi oftez lung

-"Sunt bine!" Înghit în sec zicând o minciună  atât de mare dar el trebuia să mă creadă, nu putea afla adevărul sub nici o formă şi aveam timp să îmi inventez ceva sau pur şi simplu dispăream

-"A da? Bine atunci ieşi afară!" Mă ridic istant de pe pat şi merg cu paşi repezi spre geam, dau perdeaua la o parte şi observ corpul lui masiv sprijinit de un copac ținând telefonul în mână. Fără să realizez intru în panică şi simt cum inima îmi bate cu un  ritm tot mai vioi, las istant perdeaua înapoi la starea ei inițială şi mă sucesc pe călcâie

-"Haide Mina ce se petrece?!"  Tresar puțin la auzul vocii sale şi încerc să mențin calmul.

-"Cobor, cobor" las telefonul să îmi alunece din mână şi îmi trec ambele mâini prin păr. Tremuram mai ceva ca o frunză şi inima îmi bătea atât de tare că mai avea puțin şi îmi ieşea din piept luând-o la goană.
Iau decizia cea mai sensată şi plec din cameră cât pot de repede, trebuia să îl distrag din fața casei astfel tatăl meu nu îl putea vedea altfel ar fi fost un război

-"Hei!" Îmi zâmbeşte larg apropiindu-se de mine dar eu îl trag de mâneca bluzei spre gardul viu astfel nimeni din casă nu ne puteau observa

-"Cum îți trece prin cap să vii aici pe nepusă masă!" Vocea mea avea un ton agresiv, în capul meu nu suna chiar atât de rău , zâmbetul lui dispare preț de câteva secunde ca apoi să o facă iar şi să simt mâinile lui cum mă trag în brațele sale

-"Mereu gata de luptă tigroaica mea!" Îmi las capul pe pieptul lui, închid ochii  şi inspir parfumul acela de care nu mă puteam sătura încă din momentul în care am dat unul peste celalalt în acel taxiu. Îmi fac curaj şi deschid ochii clipind din gene îmi pun toată forța în mâini şi îl împing el fiind luat prin surpindere. Mă priveşte confuz şi nedumerit cu o sprânceană în sus

-"Ce este Mina?" Îmi pun  mâinile în sân şi îmi muşc buza de jos încercând să astâmpăr iar lacrimile ce voiau cu ardoare să curgă pe obraji mei

-"Ştiu că lucrurile sunt puțin complicate, dar vom rezolva totul vei vedea." Continui să îi privesc ochii aceia albaştri conştientă că privirea pe care o are acum pentru mine nu va mai exista niciodată

-"Hei!" Se apropie şi îmi ia o mână în ale lui -"Dacă eşti aşa pentru că nu țiam vorbit prea mult nu este nici o problema sunt pregătit să vorbim" îmi retrag mâna din a lui şi scutur energic din cap negativ

-"Noi doi nu avem nici o şansă!" Arunc vorbele ce îmi fac atâta rău. Eram îndrăgostită de el sunt sigură sută la sută, este o certitudine şi acest lucru nu se va schimba. El avea toată viaţa înainte, abia am petrecut ceva timp împreună mă va uita uşor sunt sigură

-"Ce spui tu acolo? " îşi înclină capul puțin şi mă priveşte isistent

-"Da Edd, noi doi nu avem nici o legatură!" Aceste cuvinte îmi făceau rău dar mențineam calmul concentrându-mă enorm

-" Stai puțin! Mina doar nu vorbeşti serios? Sper că glumeşti!"

-"Nu! Edd nu este şi nu va fi nimic între noi, am petrecut puțin timp înpreună doar atât, eu mă  voi căsători curând!" Observ cum expresia feței i se schimbă, manşelele se încordează  vizibil sub piele şi pumnii îi avea strânşi gata de luptă

-"Tu îți bați joc de mine? Sau dacă glumeşti să ştii că nu este amuzant. Mina ce sunt aberațiile astea? Ştiu că nu este adevărat! Ştiu bine cum erai în momnetele petrecute înpreună. Da este adevărat nu sunt multe dar suntem abia la început. Mina eu sunt îndrăgostit de tine. Femeie mi-ai intrat în inimă şi acum tu faci aşa." Înghit în sec şi las privirea în jos. Era mult mai greu decât mă aşteptam, trebuia să fiu tare nu îl putea trage după mine în viața mea ce este un calvar

-"Ne-am distrat da. Dar eu nu simt nimic pentru tine!"

-"Cum de te lasă inima să ne iei tot ce avem? Cum de te lasă să te joci astfel cu sentimentele mele Mina? Pentru prima dată mă las condus de sentimente şi mă ard în felul acesta" tresar când loveşte cu pumnul în copac fiind luată prin surpindere

-"Este vina mea că m-am încurcat cu cine nu trebuia. Mi sa spus că doar in dragoste şi război este permis orice, nu credeam până în acest moment. Nu înțeleg cum îmi poți face asta. Ştii credeam că eşti specială dar am greşit atât de mult." Încerc să spun ceva dar închid gura înapoi, am distrus acel puțin ce era între noi şi tot ce fac este să observ cum se îndepărtează.