Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 31

<<<Pe aripile vantului>>>

Soarele mă întâmpină cu briza vântului ce adie uşor. Aerul de vară se simte pretutindeni fiind anotimpul cel mai aşteptat de toți. Eu eram singura care habar nu are cum a trecut atât de repede primăvara. Sunt atât de captivă în viața mea că totul trece pe lângă mine. Estrag telefonul din buzunar şi zâmbesc când văd numele prieteni mele pe ecran

-"Domnişoară cât mai ai de gând să te faci aşteptată?" Vocea lui Sam îmi umple sufletul de bucurie

-"Sunt în drum spre voi imediat ajung"

-"Mişcă-ți fundul!" Anny se aude pe fundal şi încep să râd. Pun telefonul în geantă şi măresc pasul. Uitasem cât de bine mă simțeam în preajma lor şi îmi este dor să petrec timp cu ele.
Ajunsă în restaurant privesc mesele în cautarea lor ce erau cu mâinile pe sus atrăgându-mi atenția imediat

-"Hei străino!" Le îmbrațişez pe rând bucurându-mă din plin de ele

-"Îmi pare rău fetelor. Sunt gata pentru orice mustrare ,aveți dreptate" spun în timp ce ne aşezăm toate la masă

-"Da aşa ar trebui!" O privesc tristă pe Sam dar Anny sare repede

-"Dar nu o vom face. Trebuie să promiți că nu ne vei mai lăsa baltă aşa niciodată."

-"Promit!" şi le prind pe ambele de mâini -"Deci haideți spuneți-mi toate noutățile."

-"Oh bomba cea mare este că Anny a plecat din apartament sunt singură şi am scăpat de sforăiturile ei. Bietul Erik." observ cum aceasta îi dă cu  cotul chicotind

-"Serios?? Felicitări deci totul este serios acum?" Afirmā din cap puțin roşie în obraji şi eu nu pot face altceva decât să îi zâmbesc

-"Tu în schimb?" Îmi îndrept atenția către Sam ce privea meniul

-"Eu.. oh pai eu nimic. Mereu aceeaşi poveste Ector e plecat iar. Cred că niciodată nu vom ajunge la un astfel de pas"

-"Sunt sigură că te vei ocupa tu când va veni momentul." râdem toate fiind conştiente că bietul Ector nu va avea altă alegere decât ce spune Sam. Era o fire cu care nu aveai multe alegeri şi era foarte convingătoare când voia

-"La tine cum decurg lucruile în căsnicie?" Mă întristez vizibil speram până în ultimul moment că nu vor întreba nimic

-"Chiar trebuie să vorbim despre asta?"

-"Da! " spun ambele în unisor

-"Ne-ai lăsat şi ai plecat!"

-"Vrem să ştim dacă măcar eşti fericită."

-"Să zicem!" Dau din umeri şi speram ca subiectul să fie închis cu toate că probabil simțeam nevoia să vorbesc cu cineva

-"Mina haide spune-ne ce se petrece cu tine?" Le privesc şi oftez lung

-"Sunt însărcinată!" Nu puteam crede  că tocmai o spuse-sem cu voce tare

-"Poftim?"

-"Deci tu şi Franc..?"

-"Nu fetelor. Între noi nu este nimic, cum puteți crede asta? "

-"Oh dumnezeule atunci e.." înțeleg ambele cum e situația şi cu cât vorbesc mai mult cu atât realizez că lucrurile sunt foarte încurcate

-"Da fetelor. Să nu mai vorbim că azi l-am întâlnit pe Edd. "

-"Oh nu! Ne-am întâlnit şi noi odată cu el." spune repede Anny acum având toată atenți mea -"Erik mi-a spus că e un dezastru total. A reluat vechile abitudini cu femeile. Bea mereu  a dus şi fabrica în faliment."

Eu afirm din cap şi continuăm discuția ceva timp. Am comandat de mâncare doar că a mea rămăse-se în farfurie. Nu mă simțeam bine astfel nu după mult timp salut fetele şi plec. Îmi făcuse bine să vorbesc cu ele, parcă devenise-m o pană descărcând toate temerile mele cu ele. Continui strada spre birou tot pe jos  împreună cu gândurile ce mă macină.
În apropierea făbricii aştept semaforul şi privirea îmi sare pe cafeneaua ce se afla chiar lângă trecerea de pietoni. Observ semaforul ce devine verde şi mă apropii tot mai mult de acel geam ce are toată atenția mea. Mă opresc şi îi privesc cum se ating şi râd. Edd şi Carmen erau mai ceva ca doi îndrăgostiți şi eu simțeam respirația cum mi se taie. Nu puteam crede că din atâtea persoane propriu cu ea trebuia să fie. Simt lacrimile cum îşi fac prezența în ochii mei astfel plec cât mai repede neputând vedea acea scenă un minut în plus. Îmi venea să fug la capătul pământului astfel nu ştia nimeni de mine, dar din păcate nu se putea tot ce puteam face era să înfrunt o conversație cu soțul meu despre copilul pe care îl aşteptam. Luasem decizia că acest micuț nu are nici o vină cu ceea ce Franc a făcut. Este un înger nevinovat şi probabil va fi singurul lucru frumos din viața mea dându-mi puterea să merg înainte.

Urc etajul şi merg direct spre biroul ce fuse-se luat de Franc. Bat la uşă şi aştept ca el să spună ceva. Intru şi observ cum era ocupat cu leptopul butonând de zor la el

-"Putem vorbi?" Ridică ochii acum fiind sub privirea lui foarte serioasă

-"S-a întâmplat ceva?" Dau negativ din cap şi mă apropii de el

-"Are legătură cu mai devreme. Îmi pare rău mi-am ieşit din fire nu se va mai repeta dar văzându-te ieşind din biroul lui ma făcut să îmi pierd cumpătul"

-"Nu este asta. Mă laşi să vobesc sau nu? Nici nu ştiu cum să îți spun." închide clapeta la leptop privindu-mă puțin încruntat

-"Ce este?"

-"Franc.. Franc eu... aştept un copil." Privirea lui se schimbă radical se ridică de pe scaun venind spre mine ca apoi să mă ridice pe sus în brațe. Sunt surpinsă de reacția lui dar nu spun nimic ci îl privesc atunci când mă pune jos

-"Ce este? "Îmi duc privirea spre uşă şi înlemnesc când ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. De cât timp este acolo?

-"Uşa era deschisă trebuia să discutăm  un amănunt în contract dar nu mai contează văd că eşti ocupat." Îmi duc privirea în pământ şi stomacul meu era ca şi cum tocmai primise o lovitură puternică

-"Aşteaptă vin acum. Draga mea ne vedem după." afirm din cap şi înghit în sec când mă sărută pe frunte. De ce trebuie să facă aşa de fiecare dată când Edd este în preajma noastră. Pleacă amandoi din încăpere şi eu îmi las  corpul pe unul dintre scaune. Inima mea se chinuie şi îmi spune neâncetat că doar pe el îl vrea. Nu înțelege că acest lucru nu este posibil, nu mai există un noi, nu mai sunt acea persoană de neânlocuit defapt locul meu este deja luat dar preferam să mă urască aşa decât să mă privească cu ura că defapt eu eram şi cu el şi cu Franc. Nu ar fi crezut niciodată dacă i-aş fi spus adevărul. Va trăi mereu în inima şi amintirile mele trebuia să mă obişnuiesc odată pentru totdeauna.