Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 17

<<<Sentimente>>>

-"Nu ştiu nici eu Mina, e greu de explicat sunt sincer. Nu ştiu ce simt pentru că îmi este necunoscut, nu am iubit niciodată şi nici nu m-am lăsat iubit. Trebuie să înțelegi că sunt complicat. Te rog să mă accepți aşa cum sunt, ştiu că nu este uşor... tot ce ştiu este că te vreau lângă mine..." îmi duc mâinile în sân şi îl văd pierdut prin gânduri... chiar eram pregătită să stau cu domnul Complicație??

-"De ce ??? De ce tocmai eu?" Trebuia să am ceva concret în mâini nu puteam merge înainte cu atâtea întrebări

-"Nu ştiu, prezența ta îmi dă o stare de bine, tu şi gura ta mare mă faceți să mă simt în largul meu. Eşti o încăpățânată dar probabil acest lucru  mă atrage. Nu eşti ca celelalte, eşti naturală, spontană, dulce, firavă, naivă, copilăroasă, pură şi toate aceste lucruri nu le-am întâlnit decât la tine"îmi ia o mână în a lui şi eu eram tot mai confuză

-"Ah ca o vază chinezească nu?"  L-am întrebat fără să gândesc făcând aluzie la discuția noastră ce mă enervase la maxim

-"Vezi până şi în acest moment nu te poți abține.. vino aici înțepată mică ce eşti."  îmi zâmbeşte şi mă cuprinde în brațele lui.

-"Ce zici facem o baie împreună?" Îmi ridic instant capul de pe pieptul lui şi îl privesc serioasă. Chiar se aşteaptă ca după această discuție să facem aşa ceva??

-"Poftim?" Îghit în sec şi cred că încep să mă enervez puțin simțind cum sângele îmi pulsează puternic în tâmple

-"Drept ce mă iei?" Bufnesc  fiind din ce în ce mai iritată

-"Nu este ce gândeşti. Nu aş face nimic din ce nu vrei tu Mina." era serios foarte serios dar eu continuam să mă enervez

-"Eu nu sunt cum sunt celelalte femei uşoare cu care eşti obişnuit... " trec pe lângă el şi intru înăuntru

-"Mă înțelegi greşit, Mina pentru mine eşti purā şi aşa vei rămâne nici nu mă gândesc să te ating atâta timp cât tu nu îți doreşti acest lucru. Voiam să fac ceva romantic şi să te ajut să te relaxezi puțin.." zice acestea urmându-mă în sufragerie , venind spre mine cu paşi repezi. Mă cuprinde iar în brațe şi eu încep să mă calmez. -"Scuză-mă" murmură în părul meu şi eu oftez. Am exagerat dar nu sunt obişnuită cu un simplu sărut a unui bărbat să nu mai vorbim de o baie.

-"Unde este baia?" Îmi fac curaj şi el mă priveşte zâmbind. Of doamne până şi zâmbeul lui e perfect, oare chiar îi voi fi deajuns eu?

Mă trage de mâna spre baie unde înăuntru era foarte spațioasă. Observ cum dă drumul apei ce încet încet umple cada făcând aburi şi un miros de gel de duş se îmbibă în aerul din încăpere.
Tot acest timp mă priveam în oglindă şi înțelegeam de ce spunea că am nevoie să mă relaxez. Eram teribilă mă aşteptam să arât urât dar sunt în ultimul hal. Părul îmi stă în toate direcțiile, ochii sunt încă umflați de plâns, fața îmi este destul de roşie mai ales obrazul unde tatăl meu mă pălmuise

-"Haide!" Îmi duc privirea în a lui şi începeam să mă simt rişinată. Eh haide Mina este doar o baie ce poate fi rău în asta. Vine spre mine şi îmi ridică bluza pe mâini ca apoi să o arunce pe podea

-"De aici mă descurc singură..." eram tot mai jenată de privirile lui pe corpul meu şi probabil el înțelege că nu mă simt confortabil aşa că îmi zâmbeşte şi se îndepărtează puțin

-"Te pot ruga ceva?" Simțeam cum obraji sunt din ce în ce mai calzi şi îmi era atât de ruşine

-"Sigur, orice!"

-"Te poți întoarce?" Zicând acestea îi fac semn cu un deget să se întoarcā

-"Of Mina, bine."  Privirea lui era una amuzantă  din cauza mea şi îmi zâmbeşte lung ca apoi să facă ce i-am spus

În acel momnet scot repede pantaloni şi lenjeria intimă ca apoi să țâşnesc repede în cadă suflând uşurată ca apa şi spuma îmi acoperă întregul corp

-"Gata!" Spun repede în timp ce el se întoarce

-"Vii?" Îi spun fiind tot mai ruşinată sub privirile lui

-"Da dar..." devine serios şi eu am devenit imediat confuză

-"Ce?"

-"Întoarcete, îmi este ruşine." mă bifneşte râsul şi îmi pun capul între mâini

-"Of ce copilăroasă eşti." Îşi dă tricoul jos şi atunci când trece la pantaloni îmi întorc capul din istinct într-o parte.

Simt cum se acomodează în cadă în spatele meu şi mă trage de talie coprurile noastre fiind unul lângă celălalt. Nu era atât de rău pe cât credeam ba din potrivă mă relaxam destul de mult şi degetele sale ce îmi masau gâtul îmi dădeau o stare de bine.

-"Mina.." îmi şopteşte în ureche şi respirația lui mă gâila puțin

-"Hmm" murmur fiind prea relaxată

-" Te rog să îți schimbi părerea față de mine, cu tine chiar încerc să fiu drept!" Făcea aluzie la discuția de mai devreme şi eu afirm din cap, intuiam zâmbetul din spatele meu şi eram atât de fericită de acestă latură a lui

-"Mâine plecăm!" Continuă şi eu deschid ochii curioasă

-"Unde?" Dacă nu îmi era ruşine că mă poate vedea probabil mă întorceam cu fața spre el

-"Vei vedea. Avem nevoie de timp pentru noi." îmi sărută gâtul ca apoi să ie-ie buretele şi să îmi spele spatele. Eram destul de stânjenită dar îl lăsam să facă, se pricepe atât de bine la tot şi eu habar nu am de nimic, nu puteam decât să mă las în mâinile lui şi atât.

După ceva timp eram amandoi pe terasă privind în linişte în gol întunericul. Aveam o stare de linişte sufletească ca şi cum mereu îmi căutam locul acum fiind în acela perfect.

-"Mă priveai? " murmur când în sfârşit îl prind, este ceva timp că nu îşi mai ia ochii de pe mine

-"Nu.. eu.. " îşi întoarce privirea şi zâmbeşte

-"Mă priveai! Exclam fericită că tocmai se stânjenea şi el puțin

-"Da şi?"

-"De ce ai întors privirea când te-am văzut? Ce se petrece?" Îmi ridic o sprânceană în sus zâmbind

-"Esti atât de frumoasă că nu pot rezista."mă priveşte iar cu acei ochi în care mă pierd pur şi simplu, acel blu atât de perfect ca apele oceanului

-"Frumoasă de privit. O vaza chinezească nu?doar frumoasă de văzut!" Îl iau puțin peste picior încă nu puteam uita comentariile din acea seară el luând privirea de pe mine
-"Continuă să te uiți dacă vrei. Haide!" Spun repede el  având încă privirea în gol

El nu se uită şi eu îi fluier în joacă. Până la urmă decide şi mă priveşte şi eu încep să îl tachinez fâcându-i ochi dulci. Încearcă să îşi ie-ie privirea dar eu îi fluier iar şi acest lucru îl opreşte. Continui să îi fac o privire drăgăstoasă şi îi etalez cel mai frumos zâmbet. Şi atunci observ în privirea lui o sclipire. Ca şi cum se pierdea în a mea. Nu ştiam ce gândeşte doar mă privea zâmbind şi eu mai că nu îmi vine să mă enervez că nu mi-a ieşit cum voiam, căzând mereu în jocurile lui, dar mă pierd şi eu în privirea lui fiind un joc în care ne scufundam tot mai mult.