Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 15

<<<Şarnul lui Edd>>>

-"Pe mine zici hăh?" Simt mâna lui pe talia mea ca apoi dintr-un simplu gest să mă poziționeze în fața lui în spațiu creat între picioarele sale. Nu ştiam la ce să mă aştept nu e că nu m-am aruncat pur şi simplu în prăpastie de una singură dar totuşi nu voiam să ajung în patul lui atât de repede.
Spre uimirea mea doar mă îmbrățişează şi îi simt răsuflarea în părul meu.

-"Ce mi-ai făcut Mina?!" Îmi şopteşte la ureche mişcând nasul în sus şi în jos pe gâtul meu. Mă treceau mii de fiori pe şira spinării dar îmi plăcea nespus să stau în brațele lui. A fost un nemernic ştiu, încă este, de aceea marea întrebare este sunt pregătită să înfrunt ceea ce va veni. Acum e pace, e bine, e placut dar după??
Îşi lipeşte fruntea de a mea şi inspir parfumul ce îl emană, era atât de bun, mirosea atât de bine şi nu mă puteam sătura de el.

-"Edd?" In mod automat îşi ridică capul şi mă priveşte zâmbind

-"Spune-mi" mă îndeamnă pentru că eu încă căutam cuvintele printre miile de propoziții ce îmi trec în minte

-"Acum ce se va întâmpla?" Da aşa este tocmai am întrebat acest lucru. Dau mereu din lac în puț, ce întrebare idioată, altceva nu ai găsit? Of mă fac de ruşine de fiecare dată în fața lui

-"Nu ştiu, vom vedea împreună." Fac ochii mari evident bucuroasă că nu a râs de mine şi de idioțeniile ce le zic. Împreună tocmai a spus împreună. Îi zâmbesc larg şi îl strâng în brațe ca imediat după să îi dau drumul

-"Oh nu!" Acum realizez că tocmai mi-am încurcat viața şi mai mult. Ok între mine şi Edd în sfârşit naşte ceva habar nu am ce dar este acolo. Problema mare este părinți mei şi bărbatul ce este acasă cu ei

-"Ce este?" Se încruntă puțin suspicios. Probabil îi dau de înțeles alt ceva aşa că cel mai bine ar fi să îi spun adevărul, sau mai bine nu...

-"Nimic" optez să omit ce se petrece în jurul meu şi mai profit puțin de liniştea ce mi-o oferă. Acasă mă aşteaptă furtuna, eh să aştepte încă puțin. Inspir adânc parfumul lui iar  şi încet încet îmi fac curaj să îmi iau inima în dinți şi să îmi înfrunt părinți

-"Trebuie să plec!" Îi spun în timp de mă distanțez de el considerabil

-"Deja? Nici nu am apucat să vorbim cum voiai..." mă trage de mână înapoi şi eu oftez, da probabil trebuia să vorbim chiar voiam să aflu ne naiba am combinat seara trecută

-"Edd fii sincer ce am făcut atunci seara?" Îl privesc cu speranța să nu îmi pună pe un platou faptul că între noi s-a întâmplat ceva sau că m-am aruncat pur şi simplu în brațele sale

-"Chiar nu îți aminteşti?" Dau mărunt din umeri şi îi zâmbesc în colțul gurii puțin ruşinată de mine
-"Credeam că doar îți bați joc de mine... oricum te-am urmat până la un bar, am stat cu ochii pe tine ceva timp şi îți înumăram paharele ce tot continuau să vină, până când un tâmpit a venit la masa ta şi a început să te curteze, să fiu sincer nu mi-a stat bine deloc şi am intervenit. Te-ai enervat cumplit pe mine şi ai țipat zicându-mi că sunt un nemernic,că îți dau de înțeles ceva şi după mă comport oribil.. şi aşa mai departe până când mi-ai leşinat pur şi simplu în brațe. Nu am putut face altceva decât să te duc la mine acasă pentru că nu aveai cheile la tine. Dacă încă te întrebi ce căutai la mine în pat pe jumătate dezbrăcată a trebuit să te schimb nu ştiu dacă ai observat dar hainele îți miroseau a alcool fiind vărsat o groasă cantitate pe ele."  Fac un oh din buze fiind uimită de curajul dar şi prostimea de care dădusem dovadă. Acum înțeleg de ce m-a luat aşa tare azi, avea dreptatea  lui nu spun nu, of eu şi gura mea mare.

-"Încă ai o părere proastă despre mine? " îl privesc şi scutur energic din cap că nu şi el îmi zâmbeşte dându-mi un sărut pe frunte

-"Eşti atât de înțepatată şi totodată firavă ...." părea că vorbea mai mult cu el decât cu mine -"Oare vom reuşi să ne înțelegem?" Observ că acum mă priveşte fiind serios

-"De ce nu?" Îmi ia mâna în a lui şi îmi zâmbeşte

-"Ai venit cu maşina?" Dau din cap că nu şi realizez că chiar e timpul să plec cu toate că eram nevoasă pe ai mei nu voiam să îi îngrijorez prea tare

-"Atunci haide te duc eu acasă. Aşteaptă-mă" îmi dă un mic sărut pe buze şi pleacă spre casă. Eram extaziastă, simțeam că pot să plutesc deasupra norilor oare asta înseamnă dragoastea?? Neh e prea devreme pentru aşa ceva... şi totuşi aceste senzații mă copleşesc cum nu s-a mai întâmplat niciodată.
Observ cum vine înapoi acum având un tricou pe el şi îmi face semn cu mâna să îl urmez.
Drumul spre casa mea a fost într-o linişte deplină, încă trebuia să mă acomodez cu ceea ce este între noi, nu o pot numi nici relație, nici prietenie suntem într-o etapă cu semn de întrebare. Îmi duceam privirea din când în când la el ce era concentrat la drum şi o luam când el se uita la mine.

Ajunsă în fața casei înghit în sec şi încerc să mă conving că totul va fi bine.
-"Ne vedem mâine." tresar uşor atunci când mâna lui o atinge pe a mea şi îi zâmbesc aprobând din cap. Se apropie şi mă sărută, e un sărut pasionl, dulce şi eu mor pur şi simplu din cauza efectului ce mi-l crează. Doamne nu gândesc razional când sunt cu el, uite asta fiind motivul nebuniilor pe care le tot fac de când l-am întâlnit prima dată. Îmi lasă uşor buzele ca apoi să mi-o mângâie cu degetul pe cea de jos.

-"Of. Ce mă fac eu cu tine?!" Inspir parfumul lui fără să dau atenție comentariului său şi deschid portiera zicând un "Noapte bună" fugitiv.
Aştept până ce nu mai văd farurile roşii ale maşinii şi intru în curte. Îmi ia ceva timp până când intru în casă, speram din tot sufletul ca toată lumea să doarmă dar de unde atâta fericire

-"Unde naiba ai fost??" Sunt surpinsă de ea ce stătea cu mâinile în şold după ce aprinde lumina.