Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 40

<<<Aroganța nu ajută>>>

Sunetul soneriei de la ușa ne i-a prin surpindere pe amandoi. Mă ridic de pe Edd ce pleacă și deschide ușa. Franc intră ca o furie roșu la față din cauza nervilor și îl împinge pe Edd în perete

-"Ea este soția mea, nu are ce să caute aici! " Mă ridic de pe canapea și merg spre ei prinzând brațul lui Franc

- "Între noi a luat sfârșit totul. Nu îngreuna situația, nu are rost sa vii aici și să faci scandal că nu voi schimba ideea."Mă fulmina cu privirea dar îi da drumul lui Edd și eu răsuflu ușurată că situația nu a degenerat așteptându-mă la o baie de sânge între cei doi frați nu că ar fi prima dată când recurg la bătaie.

-"Mina tu cred ca nu ai înțeles în acest moment vii cu mine!"

-" În primul rând nu mai țipa că în acesta casă doarme un copil. Doi la mână mâine voi merge la un avocat și îți voi cere divorțul. M-am săturat de tine." Simt  cum mă strânge de gât și mă împinge, spatele meu făcând impact cu peretele. Îl privesc fracțiune de secundă și în momentul următor este la pământ

-" Ești bine?" Afirm din cap și Edd își întoarce privirea  spre Franc

-" Frațioare tocmai ai întrecut o limită, îți dau posibilitatea să alegi. Ori o lași în pace ori vei face cunoștință cu închisoarea. Am dovezi pentru moartea Rominei nu ai scăpare." Observ cum Franc se schimbă la față și se ridică de pe jos așezându-și sacoul

-" Nu poate fi adevarat!"

-" Ba este. Acolo este ușa!" Îi arată cu degetul ușa și Franc pleacă eu respirând ușurată. Oftez lung și alerg spre Eddwin cuprinzându-mă în brațe.

-" Crezi că ne va lasa în pace?"

-Sunt sigur de asta. Haide avem nevoie amândoi de odihnă. Afirm din cap și îl urmez în dormitor. Își  înconjoară brațul pe abdomenul meu și îi simt respiratia pe pielea gâtului meu. O mie de gânduri vin peste mine realizând că aveam nevoie de el mai ceva ca deșertul de apă, toate slăbiciunile  și temerile păleau atunci când îl aveam lângă mine, cât de toantă am putut fi să îi ascund adevărul crezând că nu mă va înțelege și uite-l lângă mine nemișcat gata să mută munți din loc pentru iubirea noastră. Aveam nevoie să simt că este al meu, să știu că vom fi mereu împreună și că totul va fi bine. Tocmai câștigase-m jackpot-ul și acesta era el. Îmi întorc privirea spre el și neputând să mă abțin îi mângâi obrazul. Adormise liniștit, respirând lin și eu continui să îl privesc până ce somnul mă cuprinde și pe mine.

●●●●

Trecuse-ră câteva zile bune în care viața mea era frenetică, între divorțul cu Franc și fabrica ce îmi ocupa mult timp nu aveam timp mai de nimic dar simțeam că la orice pas eram urmărită. Eram satisfăcută că Franc se retrase de la fabrică lasându-mi mie acțiunile lui astfel eu și Edd devenind asociați. Din câte am înțeles de la Eddwin plecase în străinătate și eu nu mai stăteam în piele de bucurie că în sfârșit ieși-se din viața mea, așteptam actele  de semnat și el va fi doar o parte întunecată a trecutului meu.

Tocmai mă îndreptam spre lift când dau nas în nas cu tatăl meu. În tot acest timp am reușit să  îl evit dar nu o puteam face la nesfârșit, până la urmă este singurul părinte ce îl mai am în viața și nu va putea înlocui durerea ce o am în suflet cu pierderea mamei dar sunt sigură că primindu-l în viața mea va ameliora acea durere

-"Bună tată! "Observ uimirea lui atunci când din gura mea aude acel cuvânt ce probabil nu se aștepta să audă vreo dată

- "Bună dragă mea!"Mă privea trist dar eu îi zâmbesc și îl iau în brațe. La început nu face nici o mișcare dar nu durează mult până când mă cuprinde și el mângâindu-mi părul

-" Îmi pare atât de rău draga mea am fost orbit de ură și nu mi-am dat seama ca te voi face să suferi. Trecutul nu mai contează, ce contează pentru mine acum ești tu copilul meu frumos" îl stâng și mai tare în brațe ca apoi să îl privesc și să îi zâmbesc larg ștergându-i o lacrimă ce curgea pe obraz

-" Este trecutul să îl lăsăm acolo." afirmă din cap mulțumit cu o sclipire în ochi și îmi sărută fruntea

-" Trebuie să fug dar ce spui să ne vedem diseară la cină?" Acesta îmi zâmbește și aprobă din cap eu mergând spre lift. Privesc ceasul de pe mână și eram  în  întârziere aveam programare să firmez ultimele acte pentru divorț ca apoi să îmi văd prietenele mele dragi.

Sper norocul meu la acesta oră a prânzului traficul este mai agreabil și ajung chiar la timp în biroul avocatului meu.

-" Bună  ziua!" Mă  așez pe scaunul din fata lui și acesta își ridică capul din dosare

-" Bună Mina te așteptam.  Lucrurile decurg bine neavând obiecții din partea cealaltă din acest motiv semnând aceste acte  le voi trimite avocatului său și din momentul în care domnul Franc le va firma veti fi oficial divorțați." Afirm din cap și fac cum mi-a spus semănând câteva foi.

-" Vă  mulțumesc!" Mă ridic de pe scaun dând mâna cu el profesional

-" Eu îți mulțumesc"

Urc înapoi în mașină și mă emerg în trafic. Ajung în fața restaurantului vreo 10 minute mai târziu căutând cu privirea masa fetelor ce mă anunța-se că erau deja aici.

Le observ și le fac semn cu mâna mergând spre ele. Le îmbrățișez pe ambele și ne așezăm la masă. În tot acest timp am mentinut contactul prin telefon dar era ceva diferit să le văd în care și  oase

-" Străino în sfârșit te vedem și  noi!"

-" Da așa este aveți dreptate dar v-am explicat situația"

-" Da da știm." O privesc pe Anny ce era toată un zâmbet și avea o lumină aparte în priviri

-" Hei tu ce ne ascunzi?" Începe să chicotească și ne întinde mână dreaptă pe degetul ei având un inel cu diamant

-" Mă cunoști atât de bine!" spune această bucuroasă

-" Nu cred!" Ridic tonul vocii de bucurie și mă ridic să o îmbrățișez  -" Felicitări cu toate că nu o lua în nume de rău dar mă așteptam la Sam să fie prima"

-" Ah până al meu se trezeste vine sfârșitul lumii" bufnim în râs și ne așezăm iar.

-" Cum este cu Edd?" Îmi îndrept privirea spre Anny și dau din umeri

-" În ultimele două zile nu am avut nici măcar 5 minute doar cu el, nu s-a schimbat nimic dar am o veste importantă, tocmai am firmat  actele de divorț"

-" În sfârșit!" Spun în unison la fel de fericite ca și mine