Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 29

<<<Surpriză>>>

Nici bine ajunsă în cameră arunc geanta pe pat şi mă năpustesc spre baie. Trag apa la wc şi îmi sprijin capul în mâini cu coatele pe el. Cred că carnea din seara aceasta nu era bine făcută mi se păruse că era prea în sânge dar am mâncat-o oricum.

-"Eşti bine?" Mă ridic repede şi afirm pozitiv din cap trecând pe lângă el înapoi în cameră

-"Probabil carnea !" Spun în timp ce îmi dau sandalele jos din picioare.

-"Bine dar Abigail mi-a spus că nici astăzi nu te simțeai mai bine mâine merem la un doctor bine?!" se întoarce pe călcâie şi pleacă. Mă aşez pe pat şi gândesc ceea ce am discutat la masă. Nu îmi venea să cred că după tot acest timp mâine îl voi întâlni. Numai când pronunțam numele lui inima îmi bătea cu putere, habar nu aveam dacă eram capabilă să îl am în preajma mea tot ce ştiu este că îmi lipseşte mai ceva ca oxigenul.
Mă ridic şi desfac fermoarul rochiei privindu-mă în oglindă, după multe zile am un mic zâmbet pe buze şi eram emoționată. Imi iau pijamaua pe mine şi mă acopăr alunecând prin amintiri ce mă trasportă spre un somn adânc.

●●●●

După multe insistențe ale  lui Franc am acceptat şi am mers până la spital unde mi-au luat nişte analize şi voi primi rezultatul dupăamiază. Eram sigură că era doar presiunea sau o cădere de calciu sau ceva insignificativ dar a insistat atât de mult că nu mi-a lăsat altă alegere. Astăzi era o zi importantă nu doar am ieşit după atâta timp din casa şi îl voi vedea pe Edd ci mă voi întâlni şi cu fetele la prânz. De când m-am căsătorit amiciția cu ele a diminut radical  şi mă simțeam vinovată că le-am exclus din viața mea.

-"Te-ai răzgândit?" Tresar puțin fiind luată prin surpindere şi realizez că eram în fața făbricii. Cobor din maşină şi mă alătur lui Franc parcurgând scarile spre intrare

Observ totul în minim detaliu şi absolut totul era la fel doar eu mă simțeam o străină ce nu îşi mai are locul nicăieri.

-"Bună ziua domnul Russo vă aşteaptă în sală." Tânara ne conduce spre încăpere cu toate că eu ştiam atât de bine unde stă, schimbă doar faptul că acum nu sunt aici ca şi o simplă secretara ci un nou membru al acestei companii. Era ironic nu?! Aş fi preferat să rămân fata aceea cu gura mare şi fără teamă . Îl las să intre în fața mea şi observ imediat reacția somnului Anton

-"Ce caută nemernicul acesta aici Edd?" Se ridică de la masă bătând puternic cu pumnul în masă

-"Eh haide să ne liniştim puțin. Sunt noul asociat!" Franc vorbeşte în timp ce îşi desface butonul de la sacou şi se asează la masă eu făcând acelaşi lucru

-"Cred că glumeşti.  Cum este posibil aşa ceva? " era foarte nervos şi eu încă nu ştiam care e treaba între ei doi

-"Anton te rog aşează-te! Nu am avut altă alegere ştii prea bine." înghit în sec când aud acea voce bine cunoscută mie şi încerc să îl privesc, până acum evitând acest lucru. Privirile noastre se întâlnesc şi mi se pare că totul stă pe loc, aveam senzația că doar eu şi el eram aici, aproape îl simțeam lângă mine cu toate că între noi era o distanță considerabilă. Avea chipul atât de trist, cearcăne ce sunt sigură că înainte nu avea, parcă şi aerul masculin pe care îl avea când ne-am cunoscut dispăruse într-un cuvânt era alt om şi nu puteam crede ce văd. Chiar şi acum la acestă oră destul de devreme avea paharul de alcool în mână ceea ce nu îi stătea în caracter. Am distrus ceea ce iubeam cel mai mult şi mă simt rănită de răutatea cu care l-am tratat. Nu merita acest lucru acum realizez cât rău i-am făcut.

-"Acestea sunt actele pe care trebuie să le semnezi!" Observ cum împinge un dosar spre noi fără să îşi ie-ie privirea de pe mine

-"Am un singur lucru de obiectat. Trebuie să fie şi pe numele scumpei mele soții!" Susult când mâna lui Franc este peste  a mea şi observ cum Edd este tot mai nervos manşelele sub piele se mişcă vizibil şi strânge puternic de pahar. Trebuia să apăr aparențele şi țin mâna acolo unde era chiar dacă pentru mine era ca şi cum ar fi fost  pusă pe jar .

-"Sigur nici o problemă atunci voi reface foile şi ți le voi da pentru semnat." dă paharul pe gât dintr-o înghițitură şi se ridică plecând mai repede ca vântul

-"Mergem?"

-"Dacă nu te superi aş vrea să fac două vorbe cu domnul Anton" îmi zâmbeşte şi iese şi el pe uşa pe care plecase Edd acum câteva momente

-"Ce se petrece cu el?" Spun imediat ce Franc închide uşa în spate

-"Mina dragostea pentru tine la distrus, a distrus fabrica nu se mai înțelege nimeni cu el. " mă aşez pe un scaun aproape de el şi el îşi pune mâinile calde pe ale mele -"Scumpa mea eu nu trebuie să mă bag în treburile tare dar ce faci cu acest om?"

-"Ne-am căsătorit. De ce aveți mereu această reacție cu el?" Eram atât de curioasă să aflu că nu mai stăteam în piele

-"Este trecutul draga mea. Nu are importanță ştii mereu am văzut în tine nepoata mea ce din păcate nu se mai află printre noi nu vreau să suferi cum a făcut-o ea"

-"Nu mi se va întâmpla nimic stați liniştit. Îmi pare atât de rău pentru Edd nu credeam că lucrurile decurg astfel."

-"Oh scumpa mea este sub orice critică. Este mereu sub influența alcoolului după cum ai văzut începe de dimineață. A dus fabrica în faliment neglijând totul absolut  tot, dacă ştiam ce se petrece veneam din delegație mult mai devreme dar am ajuns prea târziu. Sper doar ca lucrurile să se îmbunătățească dar prezența ta aici sigur nu îi face bine." îl privesc lung şi îi zâmbesc tristă

-"Voi vorbi eu cu el nu vă faceți griji. Mulțumesc pentru discuție."

-"Ai grijă draga mea te rog! Mereu te-am văzut ca pe fata mea nu aş vrea să te văd suferind." îl îmbrațişez puternic, acest om mereu s-a comportat frumos cu mine şi mereu îmi dădea o stare familiară şi de bine când vorbeam. Îi zâmbesc înainte să mă ridic şi să plec şi eu din sală.
Merg cu paşi repezi spre biroul lui cu intenția să îi spun vreo două, probabil nu aveam nici un drept dar nu puteam vedea cum îşi distruge viața astfel mai ales că eu sunt motivul.

Estrag telefonul din buzunarul pantalonilor şi răspund fără să dau importanță numărului

-"Bună ziua doamnă Mina Parcker?"

-"Da eu sunt!"

-"Avem rezultatul analizelor vă dăm răspunsul prin telefon sau veniți să le luați ?"

-"Spuneți-mi vă rog"

-"Nu este nimic grav. Sunte-ți însărcinată. Felicitări!" mă blochez din mers  şi telefonul îmi cade din mână în mod automat. Nu poate fi adevarat?