Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 1

<<PE NEAŞTEPTATE>>

Deschid un ochi  câtuşidecât destul de bezmetică  în timp ce pipăi suprafața măsuței ce se afla lângă pat  în căutarea zadarnică a telefonului ce vibra în neştire zgomot destul de enervant fiind dimineața devreme, deschid şi  celalalt ochi clipind de câteva ori când lumina razelor de soare ce se întrevedeau prin perdeaua ce nu fusese treasă cum trebuie, îmi pătrunde în ei.

-"Mina închide odată telefonul ăla" îmi duc privirea spre celălalt pat de o persoană unde se află prietena mea ce îşi aruncă perna peste cap plângându-se de sunetul telefonului, şi îmi dau ochi peste cap şi continui să cotrobăi

-"Da" reuşesc să spun când în sfârşit răspund la telefonul ce defapt se afla sub pat, ironia sorții fiind ca de obicei de partea mea

-"Mina... Mina încă dormi?! Ştiam eu eşti mereu aşa iresponsabilă. Mina ascultă-mă bine dacă astăzi nu îți găseşti de muncă vii acasă cu primul tren pe care îl găseşti. Mina fetiţă noi nu ne mai permitem să te întreținem, acolo viața este prea scumpă şi noi nu facem față" vocea tatălui meu răsună profund din partea celalata a telefonului în urechea mea lucru ce mă face să mă ridic în şezut cu ochii mari cât cepele

-"Da tată voi face cum spuneți voi" spun dând ochi peste cap închizând telefonul ca apoi să îl arunc peste plapuma ce îmi acoperea picioarele

-"Cine te sună la ora asta?" vocea prietenei mele se aude iar acum fiind probabil trează de tot şi ea

-"Tata "spun în timp de îmi duc iar privirea spre patul ei. Mă bufneşte un râset ce mai destinde tensiunea creată de tatăl meu mai devreme

-"De ce râzi?" Întreabă ridicând  o sprânceană în sus fiind confuză de atitudinea mea

Îmi duc o mână la gură şi continui să râd de ea ce avea părul negru foit în toate direcțiile mai ceva decât un tufiş şi pielea îmboțită din cauza pernei

-"Hei!" Îmi zice dându-şi seama de ce râdeam şi mă trezesc cu perna ei peste fața mea  luându-mă în plin în timp ce râdea la rândul ei "Ce voia tatăl tău de dimineață?" Continuă să spună devenind serioasă iar

-"Dacă nu obțin jobul de astăzi sunt sigură că vine aici şi mă ia pe sus dacă este nevoie." oftez tristă dând cu mâinile în plapumă acest lucru făcând să sară puțin în sus telefonul

-"Hei sunt sigură că jobul va fi al tău o să vezi totul  va fi bine. Crezi că te voi lăsa să pleci te leg de pat dacă trebuie." atmosfera se mai destinde puțin cu ajutorul ei şi încerc să fiu cât mai pozitivă posibil

Câte una pe rând intram şi ieşeam din baie pregătindu-ne, ea pentru muncă, eu pentru interviu. Fiind în sfârşit gata amandouă ne îndreptam spre camera lu Anny fiind mereu ultima care se trezeşte. Fata asta chiar are o problemă cu somnul, chiar dacă exploda o bombă probabil ea încă dormea încontinuare.

-"Unu... doi... trei... şi" zicem în unison împingând cu forță uşa astfel fiind creat un zgomot care probabil trezea pe oricine dar ea încă dormea liniştită fără probleme. Ne uităm una la cealaltă şi înțelegându-ne din priviri ne aruncăm pe ea dar degeaba continua să doarmă mai ceva decât Frumoasa adormită, oftez dând din cap la care Sam începe să râdă

-"Este propriu fără speranță!" aprob fără să stau pe gânduri vorbele ei şi zâmbesc făcând gestul meu tipic din sprâncene când am vreo idee.

-"Chiar crezi?" zicând acestea iau paharul de apă ce se afla pe noptieră şi îl arunc pe chipul blondei ce încă dormea liniştită. Am făcut doi ochi mari aşteptându-mă la vreo reacție nebună dar dezamagirea cred că mi sa citit în priviri când Anny a făcut un simplu gest din mână ca şi cum ar fi fost o muscă

-"Chiar că nu are speranțe. Ce zici îi desenezi tu mustățile şi eu merg să pregătesc micul dejun?" zic întorcând privirea spre bruneta ce era dezamagită la rândul ei dar aprobă din cap zâmbind iar  vizibil multumită de ideea mea

După ceva timp eram amandouă în grădina casei când vedem Anny cum iese val vârtej cu o sanda în mână şi cu cealaltă ce şi-o punea pe picior

-"Iar nu m-ați trezit. Mereu faceți aşa." protesta în timp ce îşi aduna geanta ce îi căzuse de pe umăr pe iarbă. Eu şi Sam bufnim în râs uitându-ne una la cealaltă dar o lăsăm baltă sunt sigură că în vestiarul barului unde muncea îşi va da seama că iar am încercat să o trezim când îşi va vedea mustățile frumos desenate deasupra buzelor. Îmi îmbrațişez prietenele ce mi-au urat noroc pentru interviu şi am început să merg pe stradă în căutarea unui taxiu.

Îmi priveam ceasul de pe pulsul mâinii fiind în întârziere când am luat în plin un copac. Mi-am ridicat capul ducând o mână în locul durerii şi am ridicat celaltă făcând nişte gesturi copacului  nervoasă de parcă m-ar fi înțeles  când am văzut un taxiu oprit în fața unei cafenele. Mi-am aranjat geanta mai bine pe umăr şi am alergat într-un suflet spre maşină fiind ultima mea speranță.

-"Oh vă mulțumesc. Foarte amabil, fabrica Tiffany vă rog. " spun taximetristului ce ținea portiera aşezându-mă confortabil pe bancheta din spate luând telefonul în mână.

-"Ce aşteptăm?" Zic repede încruntându-mă când dumnealui stătea nemişcat lângă portieră. Văd cum deschide gura să spună ceva dar nu îi acord şansa că adaug iar "Domnule nu am toată ziua la dispoziție vă rog sunt în întârziere" gesticulez puțin din mâini aşa era totul mai teatral puțin iritată

-"Cred că m-ai confundat. Domnişoară eu nu sunt şoferul sunt un client şi acesta era taxiul meu" îmi spune vizibil amuzat pe seama mea şi pe figura de rahat ce tocmai o făcusem.

-"Nu poți lua alt taxiu?! Îi zic repede dând ochii peste cap

-"Domnişoară acesta este taxiul meu ,şi eu sunt grăbit cred că tu trebuie să găseşti altul" Îmi măresc ochii la auzul cuvintelor lui şi fac un mic "o" cu gura înainte să îmi scarpin tâmpla ieşind din taxiu foarte ruşinată de mine însumi

-"Daca vrei poți veni împreună cu mine mergem în aceeaşi direcție"  adaugă acomodându-se exact în locul unde stăteam eu acum câteva secunde

-"Şi ce să împart taxiul cu un străin țâfnos ca şi tine!" Îi dau replica şi îmi dau părul pe spate punându-mi geanta pe umăr pregătită să plec

-"Stăteai oricum cu un străin! Sau cunoşti taximetristul?" Îmi întorc privirea spre el vizibil iritată de aitudinea lui şi fără să adaug ceva mă întorc pe calcâie şi plec.

-"Cine se credea acel țâfnos să îmi închidă el gura în felul acela?" Îmi spun gesticulând cu mâinile în aer.

-"Hei" tresar la auzul vocei ce provenea de lângă mine şi fac ochi mari când îl văd aplecat puțin pe geam zâmbindu-mi

-"Oh şi acum ce mai vrei?" mă enerva foarte mult. Ce voia să îmi facă în ciudă că până la urmă taxiul a fost luat de el şi probabil voi pierde interviul. Văd cum coboară din taxiu şi cu un singur pas era lângă mine. Ridică telefonul ce îl avea în mână şi deschide gura să spună ceva dar iar nu îi acord timpul necesar

-"Oh perfect eşti vreun obsedat sau ceva? Acum vrei numărul meu huh?" Bufnesc la el îi iau telefonul ce îl avea în mână şi îl arunc direct într-o baltă ce probabil era acolo de câteva zile. Văd cum face o față caraghioasă şi începe să râdă eu devenind foarte confuză dar soneria telefonului ce se afla în baltă era identică cu a mea. Ce coincidență îmi spun şi încep să cotrobăi prin geanta dar spre surprinderea mea nu găseam telefonul. Mi-am dus privirea spre el şi fiind vizibil amuzat de situație aprobă din cap ştiind care ar fi întrebarea. Eu înghit în sec şi merg spre balta de apă în timp ce el urcă înapoi în taxiu ce imediat după pleacă.