Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 43/Epilog

Ultimele trei săptămâni au fost atât de frenetice că mă simțeam fără vlagă și aveam senzația  că pot vomita dintr-un moment în altul. Au fost cele mai stresante zile dar și cele mai frumoase. Ambii luasem decizia să ne căsătorim cât mai repede avand nevoie de o lungă lună de miere doar pentru noi doi. Inima  mea bătea cu putere când mă privesc în oglinda mare. Rochia albă  croită pentru mine lungă până la pământ se așeaza pe formele mele la perfecție și parcă nu eram eu, aranjată perfect cu machiajul impecabil zâmbesc în sinea mea că ziua cea mare în sfârșit venise. Acesta zi era unică, eu și Edd ne vom uni destinele și în fața celorlalți, acesta căsătorie ne va uni pe veci și știam că promisiunile noastre vor tăinui mereu. O lacrimă se prelinge pe obrazul meu dar nu era decât pură fericire.

-" Mina nici să nu îndrăznești să îmi strici opera de artă!" Îmi privesc prietena și îi zâmbesc

-"E haide Sam nu o mai tachina atât este ziua ei astăzi poate face orice." Îi fac cu ochiul prietenei mele mulțumită că în sfârșit una dintre noi o facem pe Sam să tacă.

-"Venți aici nebunelor!" Le îmbrățișez  ispirând parfumul lor, mereu mi-au fost alături și sunt aici în calitate de domnișoare de onoare să mă întâmpine în această zi minunată.

-" Of și săptămâna viitoare vom fi la fel de sdolcinate?" Îmi dau ochii peste cap și îi scot limba

-" O să vină și rândul tău sunt sigură!" Afirm din cap fiind complet deacord cu Anny. Puteam simți că  era cu sufletul la gură fiind ziua cea mare si pentru ea săptămâna viitoare dar până atunci astăzi contez doar eu și el.

-" Ești pregătită?" le privesc pe ambele și inspir profund. Îmi împreunez  palmele cu ale lor și iesim din cameră. Afară ne aștepta tata ce avea zâmbetul până la urechi și radia de fericire

-" Ești atâta de frumoasă scumpa mea!" Îl cuprind în  brațe și îi șterg o lacrimă de pe obraz

-" O să plâng și eu dacă continui așa!"
Afirmă din cap și îmi întinde brațul eu punându-l pe a meu peste a lui

Totul era decorat cu flori albe și un miros îmbietor ne întâmpină odată ajunși în grădina mare. Parcurgem șirul de petale de trandafiri până când privirea mea nu o găsește pe a lui. Era îmbrăcat în costum cu un papion și pantofi de piele lăcuiți, părul aranjat puțin cu gel în sus și nu puteam să nu mă gândesc că ceea ce văd este chiar bărbatul vieții mele.
Ajung în dreptul lui cu bătăile inimii accelerate atât de tare ca îmi era frică să nu iasă din piept,dar acea senzație dispare complet în momentul în care pielea palmelor noastre se ating. Să îi privesc ochii aceia mă liniștisem complet. Nimic nu mai avea importantă doar noi doi.

-"Mina!" Un urlet, o voce cunoscută ne atrag atenția și îmi duc privirea în spatele invitaților

-"Dacă nu ești a mea nu ești a nimănui!" Îl observ pe bărbatul ce îmi era atâta de cunoscut ce înainta cu pași repezi spre noi

-"Franc!" Spuse Edd printre dinți și îmi strânge mână cu putere neintenționat

-" Da frațioare  cine alt cineva! Am venit să iau ce este a meu!" Edd îmi lasă mână și se apropie amenințător spre Franc ce stătea pasibil cu un rânjet pe buze. Modul lui de a gestiona situația mă lasă perplesă și la cât era de parșiv acest om probabil are ceva în gând

-"Edd" strig  tare către el să îi atrag atenția având o senzație ciudata în stomac. Și senzația mea nu mă înșelase Franc extrage un pistol din sacou și îl îndreaptă spre Edd apăsând pe trăgaci. Acel moment, mi se păru o eternitate, impactul dintre glonț  și abdomenul omului pe care îl iubeam, rămăsesem fără aer pur și simplu, simt cum picioarele tremura teribil sub greutatea corpului meu și privirea mea devine confuză ca imediat după să simt cum cad la pământ pierzând conștiința.

Îmi deschid ochii și încep să mă agit țipând după cineva. Privesc pereți albi și am o vagă bănuială că mă aflu într-un spital.

-"Te-ai trezit!" O privesc pe Anny ce intră pe ușa zâmbindu-mi

-" Edd, unde este Edd?"

-" Mina merg să chem o asistentă!"

-" Nu sunt bine unde este Edd Anny?" Acesta oftează și îmi zâmbește trist

-" Este bine adică va fi bine!" Răsuflu ușurată și îmi recapăt zâmbetul și cumpătul

-"Vreau să îl văd!" Aceasta afirmă din cap și îmi face semn cu mâna să aștept. Iese pe ușa și eu mă ridic în șezut dându-mi cu mâinile prin păr

-"Haide asistenta a spus că îl poți vedea"  mă ridic din pat și o urmez desculță prin coridor. Ajunsă în salonul lui întru temătoare de ceea ce voi vedea dat spre fericirea mea era treaz și vorbea cu Sam. Mă năpustesc asupra lui el scoțând un "Auu" și un încruntat din sprâncene

-"Scuză-mă!" Mă retrag din brațele lui și  observ cum mă privește cu blândețe

-"Vă las singuri" îi zâmbesc lui Sam și îmi reântorc cu privirea spre el."

-" Cum te simți?" Îi cuprind mână în a mea și el o duce spre buze sărutândo delicat

-"Sunt bine iubirea mea, din fericire  nu este nimic grav. Nu ai scapat de mine" știam că voia doar sa destindă atmosfera dar eu radiam de fericire că stă bine și este tot ce conta.

-" Am crezut. Of doamne!" Îmi trec o mână prin păr și simt cum mă atinge cu degetele pe podul palmei

-"Suntem  bine amândoi restul nu mai contează. Franc nu ne va mai deranja. Este doar o problemă" devin rigidă imediat și tensiunea începe să crească treptat la loc

-" Stai linistită voiam să spun că ne-a distrus ziua. Sam mia spus că este la poliție și i-am spus unde găsește cheița cu videoul așa suntem siguri că va ieși din viața noastră odată pentru totdeauna!" Zâmbetul își face loc iar pe chipul meu și nu mă puteam abține să nu îl sărut. Îmi răspunde cu ardoare cu toate că probabil îl durea puțin rana creată de glonț. Mulțumeam în gând că el este bine și este aici cu mine. Îmi lipesc fruntea de a lui și oftez lung

-" Nu mai contează nimic, nu mai contează nici căsătoria eu sunt a ta si acest lucru nu se va schimba niciodată. Te iubesc atât de mult Edd!

-"Știi bine că sentimentele pentru tine sunt aceleași, o să devii soția mea orice ar fi și vreau o echipă de fotbal să am împreună cu tine." Rad de cuvintele lui și îl sărut iar. Nu mai conta nimic contăm doar noi și viitorul ce ne așteaptă să îl parcurgem împreună.

SFÂRȘIT!!!