Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 18

<<< În paradis>>>

Dis de dimieață Edd pregăteşte câteva lucruri într-o valiză eu pregătind de zor micul dejun. Fiind primul mic dejun pentru un bărbat mă simțeam entuziastă dar şi cu puțină teamă că nu îi va plăcea. Aseară ştiu  că am adormit în brațele sale pe canapea vorbind despre viețile noastre şi cunoscându-ne mai mult. A evitat să îmi povestească de familia lui, mereu o face dar probabil încă nu este momentul pentru aşa ceva, este deajuns drama familiei mele.
Uite-mă cum dansez cu bolul în care se află patru ouă ce le sbat cu o furculiță energic cântând pe ritmul melodiei ce cânta suav o voce de femeie pe fundal.

-"Te-ai trezit bine !" Afirmă eu tresărind puțin fiind surpinsă ca apoi să îl privesc zâmbind

-"Oh nu te rog continuă, nu te opri din cauza mea." Îmi zâmbeşte în colțul gurii în timp ce se sprijină cu o spală de pervazul uşii punându-şi mâinile în sân

-"Îți este foame?" Îi spun în timp ce pun ouălele peste beconul ce era deja în tigaie

-"Da! Merg să dau un telefon să anunț absența noastră, revin imediat." Observ cum pleacă imediat ce eu îi dau afirmativ din cap zâmbind ca apoi să continui ce am început.
Nu mă puteam abține să nu mă gândesc la azi dimineață, a adormit lângă mine probabil purtându-mă în pat în brațe. Era atât de drăgut cum dormea puțin ciufulit cu gura între deschisă şi cu mâna ce o ținea peste a mea. Nu m-aş fi aşteptat niciodată că tocmai eu dintre atâte ce se aruncă în brațele lui mă voi afla în patul lui acum pregătind micul dejun.
Un val de tristețe mă cuprinde realizând că probabil au fost multe să facă acest lucru, şi da întradevăr acum mă vrea aici dar sunt sigură că se va plictisi de mine cum s-a întâmplat mereu. Oftez lung şi continui să pregătesc micul dejun dar evident starea de bine s-a dus naibi.

-"Hmm, e totul atât de bun. Mulțumesc!" Îmi spune cu gura plină ca un copil şi eu nu mă pot abține să nu bufnesc în râs

-"Ai rezolvat la fabrică?" Întreb în timp ce beau o gură mare de cafea

-"Da! Stai liniştită. Mergem?" Îmi zâmbeşte în timp ce se ridică de la masă cu o mână ce mi-o întinde

-"Da!" Spun hotărâtă,am ajuns la concluzia că acesta va fi o vacanță bine primită în care nu mă voi gândi la probleme pe care le am şi probabil când totul se va termina eu şi Edd vom pleca fiecare pe strada lui

●●●●

Drumul a durat câteva ore bune în care eu dansam pe ritmul muzicii el făcându-mi companie, era mai amuzant decât mă puteam aştepta. Seriosul şi autoritarul Eddwin Russo ce se comportă copilăreşte.

Am rămas surpinsă atunci când am ajuns, era o căbănuță pe un lac. Totul era verde, aer curat fără traficul infernal din oraş, în două cuvinte linişte şi pace. Îi zâmbesc larg fiind fericită de tot ceea ce ochii mei văd şi el mă trage de mână

-"Am pregătit deja o surpiză!" Îl urmez fericită spre căbănuță ținându-ne de mână ca doi copii fiind la prima iubire. Oh ce doamne iartă-mă îmi mai trece prin minte!!

Căbănuța era una primitoare, nu era de lux dar era foarte bine amenajată, era perfectă cu stilul ei rustic şi modern totodată împreună cu mirosul de lemn ce te întâmpina odată întrând înăuntru.

-"Mergem să mâncăm!" Îmi privesc ceasul de la mână şi observ că e trecut de ora 12:00
Lăsăm cele două valize în sufrageria cabanei şi îl urmez înapoi afară. Era un loc destul de retras fiind doar noi doi o pătură şi un coşuleț. Dau din cap zâmbind întrebându-mă oare cum a reuşit să vorbească cu cineva să pregătească tot eu fiind mereu lângă el. E incredibil omul acesta.

Ne-am bucurat de delicatețele pregătite, aproape ne certase-m pe ultima bucățică de tort de mere dar la sfârşit am câştigat eu. Ne-am plimbat pe marginea lacului fiind total cuprinsă de farmecul naturii şi  bucuroasă că Edd mă ajută să uit de probleme.
Timpul trece atât de repede că nici nu îmi dăduse-m seama că deja era trecut de ora 18:00.
Astfel uite-ne pe amandoi urcând într-o barcă fiecare luând câte o vâslă şi începem să ne mişcăm în acelaşi ritm şi timp, dacă nu o făceam nu ajungeam nicăieri doar oboseam degeaba şi nu avea cum să ne placă exact cum este şi o relație zi de zi. Nu este nici cald, nici frig, este o zi perfectă pentru o plimbare cu barca privind cerul ce devine roşiatic fiind apusul soarelui.

Totul era atât de romantic că aproape eram incredulă că totul este adevărat până când Eddwin se opreşte lasă vâsla jos şi se apropie de mine.
Îmi prinde fața cu ambele mâini şi mă priveşte fix în ochi.

-"Femeie cred că m-ai făcut să îmi pierd capul după tine. E imposibil să nu te îndrăgosteşti de o astfel de făptură!" Rămân în linişte memorând în minte cuvintele lui atât de tandre şi  dulci că mă topeam dintr-un moment în celălalt.
Simțeam ritmul inimii sale bătând cu atâta ardoare atunci când mi-am dus o mâna pe pieptul său şi puteam fi sigură că acest bărbat spunea doar adevărul, negăsind cuvintele potrivite pur şi simplu m-am exprimat cu un sărut, un sărut pasional ce spunea mai mult decât orice propoziție sensată.
Nu era doar buzele mele peste ale lui erau promisiuni, erau declarația sentimentelor noastre , era totul şi defapt nimic.

-"Eddwin.." şoptesc mai mult, luând o gură mare de aer ce îmi invada plămâni având mare nevoie.

-"Shh.." îmi pune un deget pe buze şi mă trage spre el cuprinzându-mă în brațele sale. Mi-am pus capul pe pieptul lui şi mă lăsam iubită de mângâierile tandre pe părul meu.

Sentimentele ce le simțim erau adevărate, ne cuprindeau total până în cel mai mic loc al inimii. Acum realizez că nu fisese-m pregătită să înfrunt astfel de sentimente până când el nu a apărut în calea mea, sunt îndrăgostitā de acest bărbat până în măduva oaselor şi nu cred că aş fi putut sta fără el de acum înainte. Puteam înfrunta totul atâta timp cât el era alături de mine, să mă încurajeze şi să mă îndrume la nevoie. Puteam fi sigură că maniacul prepotent este acum al meu, şi voi face tot ce pot ca acest lucru să nu se schimbe. De ce??  Pentru că aveam nevoie de el mai ceva ca de oxigen, era o certitudine.