Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 27

<<<Nunta>>>

Zilele treceau pe lângă mine şi eu mă lăsasem păgubaşă neavând un sens tot ce se petrece în jurul meu, cel puțin nu pentru mine, mama era cea mai fericită fiind atât de ocupată cu pregătirile pentru nuntă că nu observase starea mea. Fetele încă încercau să mă convingă că ceea ce fac este greşit şi au dreptate dar nu am altă alegere. Omul pentru care aveam sentimente pleca-se şi neavând curajul să îl înfrunt iar mi-am dat demisia printr-un simplu email la care nu am primit nici un răspuns.

Privesc rochia albă din fața mea şi las o lacrimă să curgă. Îmi aduc aminte când eram mică cât îmi doream acest moment, mereu furam rochiile mamei din dulap împreună cu pantofi pe care abia îi țineam pe picioare fiind mult prea mari şi mă prefăceam că este ziua nunții cu cel mai frumos cavalier ce venea pe un cal alb. Adoram momentele când totul era atât de simplu şi eu eram atât de spienserată, viața era uşoară de trăit fiind mult prea mică pentru problemele adulților, şi uite-mă acum când visul meu este un gând mic ce a fost spulberat ca nisipul de vânt.
De când el a apărut în viața mea a distrus tot, eram atât de fericită cu Edd, da probabil el era cel care visam să stea mereu în dreptul meu. Trebuia să uit de el, să mă pierd departe prin mulțime şi să mă mint întruna că îmi este bine. Când a plecat cred că mi-a luat tot, încă mai zâmbesc nu ştiu cum de mai pot, în acestă casă pierd nopți întregi fără somn, şi nimeni nu vede ceea ce defapt ascund sub masca ce am poziționat-o bine pe chipul meu. Încerc să uit fiecare moment petrecut cu el dar nu este uşor, inima mea nu vrea asta, este greu să scot sentimentele ce au prins deja radacini bine adâncite în ea. Închid ochii lăsând fluxul memorei să curgă lin dar sunt smulsă din amintiri de ciocănitul insistent în uşă

-"Mina eşti gata?" Îmi duc privirea spre făptura ce se afla în tocul uşii acum şi îi zâmbesc amar -"Oh scumpa mea nu îți face griji eu sunt aici cu tine" o îmbrațişez lung şi las în sfârşit lacrimile să curgă. Ea nu putea înțelege că inima mea este frântă, şi eu defapt sufăr nespus dar îmbrațişarea ei îmi făcea bine.

-"Haide scumpa mea te ajut să te îmbraci" afirm din cap şi ea era atât de fericită că aproape îmi dădea o stare de bine.

Cu ajutorul ei îmi pun pe mine rochia albă cu mâneci de dantelă, corseul venea perfect pe talia mea plecând în valuri spre pământ de la bust în jos. Mă privesc în oglindă şi simțeam un gol în stomac ce persista insistent. Priveam mâinile mamei ce lucra părul într-un coc cu zor şi zâmbesc trist.

-"Oh scumpa mea eşti superbă" simt mâinile ei pe umeri mei şi privirile noastre se întâlnesc în oglindă, radia de fericire şi stiam că eu sunt motivul, aş fi vrut mult ca şi privirea mea să fie la fel de emoționată ca şi a ei. -"Haide restul ne aşteaptă în grădină"

Toți mă îmbrațişau şi îmi spuneau cât sunt de frumoasă sunt dar eu nu mă bucuram de absolut nimic, eram pur şi simplu prezentă fizic dar nu şi psihic. Urc în limuzina ce ne aştepta în fața casei şi îmi lipesc capul de geam privind cum ei ciocnesc pahare plini de entuziasm.

Mă simțeam ca iarna fără zăpadă, ca tablourile fără culoare, ca primăvara fără flori sau ca soarele acoperit de nori. Orice stare de bine duspăruse în acea noapte şi de atunci basmele în care credeam s-au terminat. Avântul pe care îl aveam mulțumită lui Eddwin nu mai este, atingerile pe care mi le oferea şi mă făceau să tremur sau stins, în locul acelor stari au luat controlul durerea şi suferința.
Motorul se opreşte limuzina fiind parcată şi cobor fiind ajutată de fete. Locația era superbă, vedele preleva peste tot fiind acompaniat de florile de primăvară frumos înflorite.
Totul era într-o sintonie doar eu eram cea care nu trebuia să se afle în acest loc.
Păşesc spre el ce mă aştepta fericit cu stomacul cât un ghem de ață, eram terorizată de ceea ce făceam şi eram conştientă că singură îmi distrugeam viața printr-un sigur cuvânt.

-"Eşti superbă!" Aud vocea lui în momentul în care ajung în preajma sa
Mi-am tras imediat mâna în momentul în care mi-o atinge el devenind serios puțin dar imediat îşi pune zâmbetul larg înapoi.
Priveam omul din fața mea cum vorbea dar nu eran atentă deloc, aşteptam ca totul să se termine odată pentru totdeauna, încă speram ca totul să fie un vis urat din care încă trebuie să mă trezesc. Atunci când simt cotul lui ce mă atinge în braț scutur puțin din cap şi realizez că toți aşteaptă ca acel cuvând să îmi iasă din gură.

-"Da!" Reuşesc să spun ca apoi omul să ne zică felicitări şi toată lumea să aplaude. Mergem amandoi spre două persoane în vârstă ce ne primesc călduros într-o îmbrațişare

-"Ei sunt părinți mei!"

-"Bine ai venit în familie scumpa noastră, de când ai apărut în viața fiului nostru l-ai readus la viață." Vorbele mamei lui mă fac puțin curioasă şi confuză dar o las baltă şi îi răspund îmbrațişarii. Eram fericită că măcar ei sunt buni la suflet nu ca fiul lor adorat ce este un monstru fără scrupule.
Toți vorbesc şi fac cunoştință pe durata evenimentului şi eu mă simțeam sufocată de toate astfel aleg să mă alontanez puțin într-o zonă mai liniştită.

Încă trebuia să realizez sensul vieții mele şi ce se va petrece de acum încolo. Eram în prăpastie şi priveam lumina ce pătrundea dar la care nu mai ajungeam de mult.
Tresar când simt o mână pe umărul meu şi înlemnesc când privirile noastre se întâlnesc după tot acest timp. Se aşează lângă mine pe piatră şi continuă să mă privească trist. Puteam simți mirosul de alcool ce îl emana şi eram din ce în ce mai tensionată. Oare ce avea de gând?

-"Eşti atât de frumoasă ştii?!" Îmi ia mâna în a lui şi eu înghit în sec fiind copleşită total -"De ce ne-ai făcut asta Mina? Ce are el şi eu nu am?"

Oftez lung şi țin lacrimile în frâu cât îmi este posibil. Prezența lui a aruncat la gunoi toate gândurile mele în al uita. Cum poate doar cu o privire să răscolească toate momentele cu noi, cu o singură atingere mă întoarce în timp ca şi cum aş fi iar la el în brațe când credeam că reuşisem să dau uitării tot.

-"Eddwin te rog!" Îmi retrag mâna din a lui şi mă ridic în picioare cu intenția să plec dar mâna lui mă opreşte

-"Mina atât merit! O explicație măcar. Spune-mi ca totul are un rost? Ca nu mi-ai întors lumea degeaba pe dos! Minte-mă dacă este nevoie dar spune-mi ceva!" Vorbele lui erau ca un cuțit ce este sucit în rană făcând duretea să fie devastatoare.

-"Eddwin ştiu că sunt nedreaptă dar am o ultimă dorință. Te rog uită-mă!"
Simt atingerea lui cum slăbeşte strâmsoarea eu plecând fără să privesc în urma mea.