Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 13

<<<Surpize peste surprize>>

-"Surpriză!" Mă îmbrațişează ca apoi să intre în casă

-"Dar ce faci tu aici?" Eram sub efectul şocului ce nu era deloc o surpiză. Nu e că îmi uram sora dar nici nu ne agream prea mult una pe cealaltă

-" A venit cu noi!" Îmi duc privirea spre chipul mamei şi imediat după a tatei şi am zâmbit puțin dar era un zâmbet amar

-"Mamă mă bucur că ați ajuns, aşteptam un telefon nu trebuia să ajunge-ți în două zile?" Le-am făcut loc să intre şi am dat să o ajut pe mama cu geanta ce era destul de grea

-"Ba da dar voiam să îți facem o surpiză." mă ia în brațe şi eu mă bucur de mirosul ei de tei ce îl avea mereu îmbibat în piele. Îmi fuse-se dor nespus de ea şi probabil dacă nu o mințeam de fiecare dată aş fi cerut un sfat în această perioadă

-"Mamă eu am o întâlnire pentru un proiect la muncă sunt în întârziere. Ce zice-ți să va acomodați şi ne vedem după. " eram puțin stânjenită că nu îmi puteam petrece timpul cu ei, defapt ce spun eu aici cu mama cel mai mult

-"Deci este adevărat chiar ți-ai găsit de muncă." Observ chipul surorii mele în timp ce mă aplaudă şi eu îmi dau ochii peste cap, este atât de melodramatică

-"Da. De ce aş minți? Ne vedem după." adaug mai mult mamei ca ea să aprobe din cap eu ieşind cât mai repede

Nu înțelegeam de ce au adus-o şi pe Carmen cu ei, mereu mă tachina şi se lua de mine fiind coştientă că dacă aş spune ceva tata i-ar lua apărarea şi ar sări cu gura pe mine. Acum că ei sunt aici se vor convinge că muncesc şi vor pleca, eu putând să las locul de muncă. Un val de tristețe mă cuprinde dar îl alung cât pot de repede în momentul în care ajung în locul stabilit unde ceilalți conversau între ei.

-"Ai ajuns!" Îl îmbrațişez pe Erik şi îi zâmbesc dar tresar când aud în spatele lui un tuset

-"Hei guriță ai ajuns!" mă încrunt la el şi rămân cu gura căscată când vine spre mine şi mă trage de talie apopiind corpurile noastre

-"Ok am înțeles mă retrag." dau să spun ceva dat Edd mă împiedică punând un deget pe buzele mele astfel Erik se îndepărtează ca apoi el să îmi de-ie drumul

-"De ce ai făcut asta? Nu ai nici un drept!" mă restesc la el dar am reuşit să mențin un ton normal astfel nu am atras atenția nimănui

-"Cum nu? Nu tu mi-ai spus aseara că noi doi suntem iubiți. Că nu poți sta fără mine?" Bufnesc în râs şi îmi dau ochii peste cap. E chiar penibil dacă crede că pun botul la ce spune el

-"Da sigur cum să nu!" Reuşesc să fac un pas cu intenția de a pleca spre ceilalți dar mâna lui mă împiedică prinzând-o pe a mea

-"Poate nu ai spus-o chiar în felul acela dar înțelesul este acelaşi." îl privesc şi nu văd nici o urmă de sarcazm sau  că mă ia peste picior. Dacă el spune adevărul? Ce doamne iartă-mă am scos pe gură? Mina aduți aminte!!! Haide!!! Dar degeaba că totul era confuz şi îmi dădeam doar o durere de cap

-"Nu am chef de jocurile tale. Fă-le cu cine vrei dar nu cu mine!" îmi smulg mâna din a lui şi plec lăsându-l în urmă. -"Atunci aşa voi face!" Aud în spate dar nu îl bag în seamă .
Nu este un păpuşar şi nici eu nu sunt vreo păpuşă, sunt sătulă de stările lui de spirit probabil cel mai bine este că ai mei au ajuns şi eu voi scăpa de acest loc de muncă.