Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 30

Respirația mea este accelerată radical şi simțeam cum picioarele mă lasă din moment în altul. Nu era posibil să am un copil, nu cu nemernicul acela. Nu îi puteam dărui cel mai frumos lucru din lume unui astfel de om. Doamne dumnezeule ce fac? Era imposibil să gândesc astfel las baltă ceea ce voiam să fac aveam nevoie de aer neapărat.

-"Mina!" Tresar din transa în care eram şi văd cum cârlionțatul vine spre mine alergând cu mâinile întinse. Îl iau în brațe şi îi plasez un mic sărut pe obraz

-"Hei tu micuțule de unde ai apărut?" Mă strângea  în brațe pe cât îi pemitea puterea lui de copil ca apoi să mă privească

-"Eram la tati în birou. Mi-ai lipsit mult unde ai fost? De când ai plecat tati e foarte supărat!" Îi mângâi creştetul şi îi zâmbesc. Uitase-m cât era de simpatic micuțu acesta

-"A trebuit să plec o perioadă dar m-am întors. Şi mie mi-a fost dor de tine!" Nu îmi venea să cred cât de repede s-a afecționat copilul acesta de mine şi eu de el, avea un lipici aparte şi era imposibil să nu prinzi drag de el

-"Uraaa nu mai pleci deci ne vom juca iar împreună." afirm din cap el fiind foarte bucuros în timp ce îl privesc pe Edd ce stă neclintit în tocul uşii biroului său privindu-ne lung foarte serios

-"Alice te rog du-l pe Piter la pasticerie  s-a plictisit aici"

-"Nuu tati eu vreau să merg cu Mina!" obiectează el eu aşezându-l cu picioarele pe podea

-"Piter Mina are treburile ei sunt sigur ."

-"Nuu tati eu vreau cu ea te rog!" Zâmbesc când îl văd cum pune bronciu cu mâinile în sân atât de sigur pe el

-"Nu este nici o problemă voi merge cu el ."  Atunci când mă priveşte iar observ cum crâşneşte din dinți şi înțeleg că defapt el chiar nu vrea să merg. Nu puteam crede că se răzbună astfel, îi voi spune vreo două de nu se vede. Mă pun la nivel cu Piter şi îi prind mânuțele în ale mele

-"Defapt dacă mă gândesc mai bine tati are dreptate. Ce zici o lăsăm pe altă dată promit că îți voi lua o înghețată uriaşă drept răsplată." se gândeşte puțin ca apoi să deie din cap că da şi pleacă spre secretara lui Edd, când mi-am dus privirea spre uşă deja dispăru-se înapoi în birou.
Ciocăn cu două degete şi aud un Intră vag. Deschid uşa şi îl văd cum privea pe geam destul de gânditor

-"Te deranjez?" Înaintez un pas destul de irascibilă cine ştie ce umor are şi nu voiam să ne certăm dar aveam să îi zic vreo două cuvinte

-"Deja ai făcut-o" vorbele lui mă deranjează puțin dar nu puteam cere nimic eu am fost mult mai rea

-"De ce foloseşti copilul să te răzbuni? Nu este corect , este doar un copil." în sfârşit am o reacție din partea lui dar nu era una bună. Mă fulmina cu privirea fiind vizibil deranjat de ceea ce spun

-"Şi ție ți se pare corect ce ai făcut? De ce eşti aici Mina? Nu îți este deajuns ceea ce ai făcut vrei mai mult." Înghit în sec şi realizez că am făcut o mare greşeală astfel mă sucesc pe călcâie şi plec zicând -" A fost o greşeală să vin să îți vorbesc scuză-mă!"

-"Pleci atunci când cineva îți spune adevărul în față. Nu ai curaj nici să mă înfrunți cum trebuie. Vii aici pretinzând de la mine marea cu sarea când defapt nu ai nici un drept. Eşti sub orice critică ştii" loveşte cu pumnul în masa de birou şi eu las clanța uşii privindul

-"Edd nu este chiar aşa. Eşti nedrept să ştii."

-"Deci tot eu sunt nedrept. Atunci explică-mi Mina aşa ştiu şi eu. Mi-ai distrus viața măcar atât să am din partea ta! Haide zi te ascult!"

-"Eddwin sunt lucruri pe care nu le ştii, sunt lucruri care aparțin trecutului şi nu are rost să le scoatem la suprafață. Tot ce trebuie să ştii este că nu am vrut niciodată să te fac să suferi, nu am avut niciodată intenția să te văd aşa cum eşti acum."

-"Doar atât ai de zis. Eşti penibilă. Nu cred absolut nimic , tot ce ai spus, tot ce spui este o mare minciună, sa schimbat doar faptul că eu nu mai cred nimic din ce spui. Ai fost o farsă de la bun început ceea ce nu înțeleg e de ce ai făcut-o. Haide ai curajul să îmi spui măcar motivul pentru care am fost batjocora ta? M-ai făcut să am sentimente pentru tine pentru ce? Ştii ce cred eu acum că mă gândesc mai bine!? Cred că totul  a fost un plan pus la cap de tine şi Franc astfel el a avut acces la jumătate de actiuni.

-"Edd ce tot pui?" Sar repede  astfel îl întrerup, el ajungând la aberații absurde

-"Oh de ce nu m-am gândit înainte. Totul are sens la naiba. Ieşi afară curvă ordinară!" Țipă la mine şi eu plec cât de repede pot fiind victimă urii lui. Nu puteam face față la acuzațiile pe care mi le aduce , nu puteam suporta nici un cuvânt în plus din partea lui. Alerg pe coriodor cu lacrimile în ochi când mă izbesc de un corp masiv. Ridic privirea şi îl văd pe Franc foarte serios. Mă prinde de mână şi mă trage după el spre o uşă pe care o închide în spatele lui

-"Ce crezi că faci? Nu te-am adus aici să te intinzi cu Eddwin la vorbă. Nu uita că eşti a mea Mina şi nimeni nu te poate lua!" Mă dau în spate lipindu-mi spatele de perete şi îl privesc terorizată

-"Mă auzi!" loveşte cu pumnul în dreptul  capului meu în perete şi eu îmi duc privirea spre pumn ca apoi să o duc iar spre el afirmând energic din cap

-"Bine poți pleca!" Nici nu ştiu cum am trecut pe lângă el că am luat-o la fugă spre lift. Atunci când în sfârşit uşile se închid respir iar.
Oare calvarul în care mă aflu se va termina vreodată? Cât mai pot merge înainte astfel? Îmi duc mâna spre burtă şi las lacrimile să curgă -"Of micuțule în ce m-ai băgat!"