Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 19

<<<Evenimente neaşteptate>>>

Cele două zile cu Edd au fost pur şi simplu perfecte dar cum perfecțiunea nu durează în etern totul a luat sfârşit întorcându-ne la viețile noastre.
Sunt în fața casei şi aştept să intru de mai bine de jumătate de oră. Vorbisem cu fetele şi aflasem că ai mei sunt încă aici. Abia m-am scăpat de ele povestind cele întâmplate de dimineață în faţa unei ceşti de cafea.
Oare chiar eram pregătită să înfrunt cei ce m-au crescut pentru un bărbat. Habar nu am tot ce ştiu este că eu şi el trebuia să fim împreună.

Oftez lung şi bag cheile în broasca uşii ca apoi să intru

-"Mina eşti tu?" Vocea mamei mele se aude din bucătărie

-"Da!" Oftez lung şi îmi dau adidaşi jos din picioare

-"Doamne dumnezeule m-ai speriat atât de mult. Eşti bine?" O văd cum aleargă spre mine ca apoi să mă îmbrațişeze

-"Da sunt bine." Rămân fermă în poziția mea fără să îi răspund îmbrațişarii şi îmi duc privirea spre el ce stătea în pragul uşii cu mâinile în sân

-"Nu mă voi căsători! V-am ascultat mereu, am făcut exact cum mi-ați spus de fiecare dată, sunt independentă, mă întrețin singură cum ați spus, dar vă rog nu îmi faceți asta, nu mă puteți obliga să mā căsătoresc cu un necunoscut" răsuflu imediat ce termin de vorbit şi mă pregătesc să încasez vorbele tatălui meu

-"Bine! Haide nevastă mergem acasă acum?" Măresc ochii la ambii şi răman fără cuvinte, nu puteam crede că totul a fost atât de simplu.

-"Am vorbit eu cu el. Stai liniştită." îmi şopteşte la ureche eu îmbrațişând-o lung. În sfârşit mama mea a fost de partea mea, eram atât de fericită că aproape mă puneam să sar pe aici.

●●●●

Imediat ce ai mei au plecat închid uşa şi oftez lung lipindu-mă cu spatele de ea. În sfârşit reuşesc să respir cum trebuie după atâtea ore.

Alerg repede spre cameră unde iau repede pe mine o rochie crem cu talie înaltă împreună cu un top ce îl bag în ea şi o pereche de sandale cu puțin toc. Mā aranjez cât mai repede posibil şi ies pe uşă aruncând cheile în geantă. La ora 11:30 Edd avea o întâlnire foarte inportantă cu asociatul lui, acel domn atât de drăgut cu mine de fiecare dată cu un chip familiar, şi un nou investitor a propiectului.
Urc repede în taxiul ce deja se afla în fața casei şi caut telefonul prin geantă în timp ce maşina se emerge în trafic

-"Sunt în drum spre fabrică." zâmbesc fericită că o să îi întâlnesc privirea aceea pătrunzătoare peste câteva minute şi abia aşteptam să îi dau vestea cea bună.

-"Bine domnişoarea mea fermecătoare. Te aştept în birou astfel mergem împreună la şedință?"

"Sigur!" pun telefonul înapoi în geantă şi privesc afară pe geam.
În sfârşit viața mea pare că a luat o întorsătură atât de bună, şi eram în al nouălea cer.

Ciocăn cu două degete în uşa biroului lui şi intru încrezătoare. Observ zâmbetul ce apare imediat pe chipul lui venind spre mine

-"Hmm atât de fermecătoare!" simțeam cum mă dezbracă cu privirile intense pe corpul meu şi eram sigură că eram roşie ca racul la față

-"Mergem?" spun zâmbind timid în colțul gurii

-"Cu o astfel de ispită îmi este greu." spune venind mai mult spre mine acum simțind respirația lui atât de aporape de chipul meu

-"Trebuie." spun mai mult cu jumătate de gură fiind bulversată de jocul pe care îl face cu mine eu nefiind pregătită pentru aşa ceva.

-"Aşa este!" Oftează lung ca apoi să îi simt buzlee peste ale mele şi pentru mine a fost deajuns să uit de tot. Era pur şi simplu imposibil să rezist.

Tresar atunci când un ciocănit în uşă ne întrerupe Edd dându-se puțin în spate

-"Intră!" Îşi aşează puțin sacol în timp ce eu duc privirea în pămând

-"Eşti gata? Bună Mina!" observ Domnul Anton în pragul uşi şi asta mi-a pus capac. Mulțumeam în gând că a ciocănit la uşă de obicei nu o făcea şi spre fericirea mea nu ne prinse-se în ipostaza de mai devreme

-"Da!" Zâmbesc asociatului lui Edd zicând un "Bună ziua!" la rându-l meu ca apoi să îi urmez pe amandoi în sala de riuniuni.

Erau aproape toți prezenți lipsea doar noul investitor. După ce am adus ceşti de cafea pentru toată lumea am luat tava şi mă îndreptam spre uşă când un tânăr în jur de vreo 30 de ani îşi face apariția deschizând uşa făcută toată din geam zâmbind dar acel zâmbet se stinge imediat ce privirile noastre se intersecteaza. Îmi părea cunoscut dar nu ştiam unde aveam impresia că îl văzuse-m

-"Romina?!" Şopteşte mai mult foarte serios privindu-mă din cap până în picioare, eu fiind singura ce îl aude fiind chiar în fața lui

-"Poftim?" Spun fugitiv simțindu-mă prea insistent privită lucru ce mă deranja puțin

-"Vă prezint noul investutor." mă întorc spre Edd şi tânărul din spatele mei tocmai îşi drege gârul

-"Franc!" Țipă mai mult domnul Anton sărind ca ars -"Ce cauți aici nemernicule?!" Continuă venind spre mine. Trece ca vântul pe lângă persoana mea ca şi cum eram invizibilă şi îmi duc privirea spre acel bărbat ce vine izbit puternic de Domnul Anton de geam

Eram paralizată şi observam toată scena în timp ce Edd venea la rândul său spre noi încercând să îi despartă pe cei doi

-"Mizerabilule!" îi spune în timp ce îl prinde de cămasă pe tip şi împingându-l pe Edd al meu acesta făcând un pas în spate

-"Oh bătrâne calmează-te." reuşeşte să spună brunetul eu fiind conştientă că în tot acest timp era doar cu privirea pe mine.

În sfârşit Edd reuşeşte să îl stăpânească pe Anton ținând-ui ambele mâini la spate

-"Pleacă la mine în birou vorbim acolo. " spune tipului acesta plecând imediat -"Şedința este anulată! Mina te rog să pleci." Afirm din cap şi ies pe uşă fiind urmată de ceilalți.
Puteam vedea prin geam cum Anton gesticulează vorbind cu Edd şi privindu-mă din când în când, mai că nu îmi dădea senzația că vorbeau despre mine ca apoi să plece trântind uşa privindu-mă pe furiş îndreptându-se spre ieşire

-"Tot ok?" Spun repede imediat ce Edd iese şi el din sală

-"Da vorbim după. Trebuie să vorbesc cu Franc." rămân în linişte şi îl privesc din spate cum se îndreaptă spre birou

Mă sprijin de masă şi oftez lung gândindu-mă la cele întâmplate. Totul era atât de ciudat, reacția lui Anton ce mereu era gentil şi cu răbdare. Nu era un om ce ar face o astfel de şcenă mai ales în fața atâtor oameni dacă nu are un motiv întemeiat. Cât despre Franc, parcă aşa îl chema pe tânărul brunet era atât de ciudat cum continua să mă privească chiar şi în acele circumstanțe. Atunci parcă ceva îmi licăreşte în minte şi conştientizez că el era cel cu care mă interesctase-m în grădina casei mele. Doamne este bărbatul cu care ai mei voiau să mă căsătoresc.