Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 28

<<<Timpul acoperă răni>>>

Au trecut săptămâni de la eventul în care m-am făcut captivă de una singură. Mă simțeam ca şi rapunzel în acestă casă mare cu gradina enormă ce circunda clădirea impunătoare. Stăteam închisă în acest loc cu inima ruptă şi frică de el ce putea da năvala peste mine oricând. Geamul mare ce dădea spre balcon îmi oferea vizuala spre mii de trandafiri înfloriți nici nu ştiam ce caută o floare atât de frumoasă în locul acesta oribil, sau probabil era doar pentru mine simțindu-mă atât de singură. Alinarea îmi erau cărțile din biblioteca casei şi puținele amintiri cu sufletul meu pereche.
Nu pot uita momentul în care am păşit în această casă şi am exprimat frustrată barierele ce le vom avea mereu între noi.

-"Franc sunt destul de clară nu te vei atinge de mine aşai?" Speram ca măcar de acum încolo el să se comporte cum trebuie şi să nu îmi facă viața un calvar

-"Mina nu trebuie să ai frică de mine. Sunt sigur că într-o zi mă vei iubi. Promit să nu te ating cu un deget camerele noastre vor fi separate" sunt atât de bucuroasă că măcar acum mă respectă şi îi zâmbesc vag pe cât îmi este posibil.
Se apropie de mine lucru ce mă face să fac un pas în spate. -"Ştiu că într-o zi mă vei ierta şi totul va merge bine între noi. Voi face tot ce îmi stă în putință ca tu să nu mă mai priveşti în modul acesta" zicând acestea pleacă şi închide uşa în spatele lui

A respectat din plin promisiunea făcută şi eram fericită că limita mea nu a fost pusă în dubiu niciodată de el. Momentele în care îl vedeam erau doar dacă ne întâlneam întâmplător prin casa ce era un labirint mulțumesc lui dumnezeu astfel drumurile noastre se întâlneau rar. Nopțile îi erau prietene fiind lângă mine şi consolându-mă, mă ascultau în linişte , îmi alinau singurătatea  şi lacrimile. Eddwin este o umbră şi câte odată cred că totul a fost doar în capul şi în imaginația mea. Sentimentele pentru el încă îmi fac rău dar trăiesc cu ideea că el stă bine şi are o viață fericită împreună cu Piter şi acest lucru mă fac să merg înainte.

Aud bătăi în uşă ce mă fac să cobor cu picioarele pe pământ

-"Intră" eram sigură că era Abigail cu cafeaua ce o cerusem mai devreme

-"Doamnă cafeaua  şi acestea sunt pentru dumneavoastră" privesc buchetul mare de tradafiri albi ce îl ține în mână şi ştiam că erau de la Franc. Iau buchetul din mâna ei şi le pun pe noptieră luând bilețelul dintre ele

-"Poți pleca mulțumesc" încă nu eram obişnuită să fiu tratata astfel, niciodată nu am avut bani şi să nu mai vorbim că nu am avut niciodată o domestică. Îi dau timpul necesar să lase tava unde se afla ceasca de cafea şi să plece acum fiind atentă la biletul ce îl aveam în mâini

Mina te rog în acestă seară să îmi acorzi o cină. Maşina te va aştepta în fața casei. Sper din toata inima să vii avem de vorbit câte ceva.
Franc!

Strâng bilețelul în pumn şi oftez lung. L-am evitat cât mi-a fost posibil dar probabil are dreptate a venit momentul ca noi doi să vorbim puțin. Trebuia să înțeleagă că probabil  a reuşit să mă țină captivă în acestă casă, în viața lui dar nu va avea nimic mai mult din partea mea.

Simt o durere de cap îngrozitoare şi amețeala mă curpinde val vârtej ca apoi să văd doar întunericul.

Îmi duc mâna la tâmplă şi o privesc pe Abigail ce îmi ține capul în brațe

-"Ce se petrece?" Eram destul de confuză şi mă ridic uşor fiind încă stordită

-"V-am găsit aici jos. Stați bine?" Afirm din cap şi încerc să îi zâmbesc

-"Probabil a fost doar o cădere de calciu "

-"Vă aduc un pahar de apă? Îl contactez pe domnul Franc?"

-"Da te rog. Nu nu este nevoie să îl deranjăm voi vorbi eu cu el."

O privesc în timp ce pleacă şi mă aşez pe pat. De la atâta stat între aceşti patru pereți o să mă îmbolnăvesc sunt sigură.
După ce Abigail îmi aduce un pahar de apă ce îl golesc mai bine de jumătate împreună cu o pastilă pentru durerea de cap merg în baie şi dau drumul rubinetului de unde apa curge în cadă.
Nu durează mult pană ce un parfum de vanilie inundă întreaga încăpere şi mă imerg în apa fiebinte. Mă relaxa mult şi durerea de cap aproape dispăruse.

Aleg una dintre rochiile din dulap optând pe una roşie cu mânecă lungă din dantelă lungă până în pământ. Las părul pe spate cu buclele ce erau dezordonate şi alerg un machij nu foarte strident.
Exact cum mi sa spus jos mă aştepta una dintre masinile lui Franc. Îmi pun pantofi cu toc argintii pe  picioare şi ies din cameră coborând scările până la parter.
O salut pe Abigail şi urc în maşină. Pe tot parcursul drumului îmi pregătesc discursul pe care trebuia să îl fac lui Franc. Încă îmi era teamă de el dar ştiam că nu va trece niciodată limitele cu mine.
Privesc nedumerită parcarea goală din fața localului şi să nu mai zic că nu se vede nimeni înauntru cu toate că luminile sunt aprinse. Înaintez tot mai suspicioasă în legătură cu acestă cină şi decid că cel mai bine ar fi să nu intru

-"Mina!" Mă întorc spre el ce era în tocul uşii de la intrare

-"Nu este nimeni?" Spun suspicioasă tot mai mult

-"Tot localul este pentru noi. Haide" îmi dau ochii peste cap şi merg spre el dar nu accept mâna ce mi-o întinde ca să mă ajute. Localul nu era foarte sofisticat dar avea un aer familiar. Totul era rustic şi frumos aranjat şi toată tensiunea din parcare dispare complet.

-"Mă bucur că ai acceptat invitația mea!" Ne aşezăm la masă şi eu încerc să stau cât mai relaxată

-"Uite Franc..." mă opreşte cu o mână în aer zâmbind

-"Nu te preocupa nu ți se va întâmpla nimic. Mina te vreau toată viața lângă mine nu te voi lăsa să pleci niciodată" înghit în sec ştiind că nu glumeşte, pe cât de calm pare pe atâta era de netrebnic. Cum poate crede că ceea ce mi-a făcut va putea fi şters din viața mea, din amintirile mele , din mintea mea. Nu voi putea avea sentimente niciodată pentru un astfel de om.

-"Franc am mai discutat!" Încerc să mențin calmul nu puteam ca emoțiile să pună stăpânire pe mine

-"Ştiu Mina ştiu! Oricum voiam să vorbim despre ceva!" Beau o gură din paharul de vin în timp ce ospătarul ne aduce primul pe masă.

-"Te ascult." Iau frculița şi tai o bucățică din carne

-"Probabil nu ai avut mod să afli dau fabrica Tiffany se apropie de faliment" înghit în sec şi îmi măresc ochii spre el

-"Poftim??" Nu puteam crede ce tocmai mi sa spus. Era imposibil atât Eddwin cât şi tatăl lui au condus fabrica într-un mod impecabil cum era posibil aşa ceva

-"Da. Mă rog aşa ar fi trebuit eu sunt noul sociu şi voiam să te întreb dacă vrei să îmi dai o mână de ajutor. Tu ştii totul despre acest domeniu mai ales că ai muncit acolo eu habar nu am despre parfumuri absolut nimic" părea atât de pasiv şi eu eram sub şoc, nu puteam crede că este adevărat ce spune

-"Deci Mina ce spui?" Îl privesc incredulă şi afirm din cap fără să vreau. De ce naiba am făcut asta? Poate cu speranța că îl mai pot vedea pe Edd din când în când. Dar oare fac bine ce fac??