Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 23

<<<Tragedie>>>

-"Eşti sigur?" Trebuia să îmi spună mai multe nu mă poate lăsa doar cu o frază atât de importantă şi atât

-"Las-o baltă. Te rog nu este momentul" îmi dau ochii peste cap acum fiind sătulă de secretele care le are față de mine, un minim de explicație cred că merit.

-"Opreşte!" Aşez capul lui Piter pe banchetă în timp ce spun acest lucru şi el pune piciorul pe frână. Cobor cât pot de repede din maşină observând că face la fel .

-"Ce faci?" Simțeam paşii în spatele meu dar nu aveam de gând să mă las

-"Sper că nu ai de gând să laşi copilul în maşină singur. Lasă-mă în pace!" Simt cum brațul meu este prins de mâna lui oprindu-mă. Mă privea cu tristeţe dar nu aveam de gând să mă las iar sedusă de el şi să rămân iar cu mii de întrebări, ori va răspunde ori eu îmi văd de drum.

-"Deci?" Spun nervoasă privind-ul fix în ochi. Nu schițeză nici o mişcare acest lucru punându-mi capac. Îmi smucesc mâna din a lui reuşind să mă eliberez şi continui să merg.

-"Mina!" Îmi continui drumul în timp ce iau telefonul din geantă şi sun pentru un taxi.

●●●●

Seara nu a întârziat să vină eu fiind cu fetele la masă. Abia dacă atinse-sem o îmbucătură din ceea ce fetele au preparat. Să nu mai vorbim de Carmen ce îmi tot rânjeşte pe sub mustăți, chiar aveam impresia că făcu-se ceva.

-"Haide Mina mănâncă nu ai atins mai nimic" dau negativ din cap privind-o pe Anny şi mă ridic împingnd scaunul în spate. Mă pun pe pat şi sunt mulțumită că fetele nu insistă, nu aveam dispoziția necesară pentru poveşti.
Aud soneria telefonului meu şi încep să îl caut fiind ca de obicei sub pat. Niciodată nu voi înțelege cum naiba ajunge mereu pe acolo. Deschid ecranul şi observ un mesaj de la un număr ce nu cunosc şi nici nu il am în agendă. Îl deschid curioasă şi mă încrunt
Bună Mina dacă este posibil vreau să vorbesc cu tine. Sunt Franc, trebuia să fiu noul investitor. Te aştept peste jumătate de oră pe punte.

Evident acest mesaj mă lasă perplesă. Încerc să apelez acel număr dar totul este în zadar fiind indisponibil. Privesc ceasul şi dacă plec acum fac în timp să îl ajung pe puntea lacului ce nu se afla departe. Mă ridic de pe pat îmi iau o bluză la repezeală şi o uşchesc pe uşa luând cheile maşinii lu Sam.
Strada era liberă fiind destul de târziu şi parcă nu mai eram aşa de sigură atunci când am văzut că nu era nimeni pe punte.
Cobor din maşină şi mă sprijin de ea punând mâinile în sân. Nu cunoşteam tipul dar sunt sigură că nu avea intenți rele fiind "alesul meu" .
Chiar voiam să ştiu ce avea de spus, speram din toată inima să primesc măcar câteva răspunsuri la atâtea întrebări ce am. Privesc farurile ce se apropie tot mai mult fiind sigură că este el. Opreşte maşina la câțiva centimentri de a mea şi lasă geamul în jos.

-"Urcă este destul de rece!" Oftez şi îl privesc perplesă. Chiar era o idee bună să mă urc în maşina unui necunoscut. -"Nu îți fac nimic Mina, haide." La insistențele lui merg spre maşina temătoare.

-"Bună! Reuşim să ne cunoştem şi noi eh?" Îmi spune imediat ce mă aşez pe banchetă

-"Bună. Da " murmur fiind destul de stânjenită de el. Nu puteam spune nimic era un bărbat bine făcut, cu părul negru ca şi abanosul, barba puțin crescută ce i se potrivea perfect pe cipul lui. Probabil dacă nu eram îndrăgostită nebuneşte de afurisitiul de Edd acceptam acestă căsnicie fiind constrânsă.

-"Despre ce trebuie să vorbim?" Nu e că nu voiam să conversez cu el dar nu mi se părea deloc ideal să o lungim. Avea să zică ceva deci trebuia să o facă cât mai repede astfel pot pleca.

-"Deja ştii cine sunt nu?" Îmi zâmbeşte în colțul gurii şi îmi prinde mâna în a lui

-"Da !" Retrag repede mâna neştiind de ce un astfel de gest ce nu îşi avea locul şi parcă îmi pare rău că am decis să vin

-"Atunci ştii ce intenții au avut părinți tăi?" Dau afirmativ din cap dar atunci când îşi duce mâna pe coapsa mea sar ca arsă

-"Ce crezi că faci?" Țip la el cu intenția de a coborâ din automobil dar era târziu el apăsând pe butonul de siguranță, blocând uşile.

-"Lasă-mă!" Țip în timp ce trag energic de mânerul portierei. El nici nu mă baga în seamă şi accelerează maşina prinzând viteză imediat

-"Ce ai de gând sā faci? Lasă-mă!" Țip dând cu pumnii în el dar nu avea nici un efect

-"Lasă-mă!" continui şi continui până la urmă făcând-ul să pună o frână bruscă. Observ cum mă priveşte eu răsuflând speriată, nu ştiam ce îi putea trece prin minte şi nimeni nu ne poate vedea sau auzi strada fiind pustie.
Imediat după ridică mâna şi simt cum capul meu prinde viteză fiind împins spre parbrizul maşinii. Simt o izbitură piternică în dreptul frunții ca apoi ceva cald să se prelingă spre obraz. Încerc să îmi ridic capul dar nu îmi fu posibil văzând chipul nemernicului tot mai mult în ceață până ce doar întunericul vine ca un val.

●●●

Îmi ridic capul cu o durerea îngrozitoare ce o puteam simți până în măduva oaselor. Icnesc puțin atunci când mă ridic în şezut foarte confuză. În timp ce mă bezmeticesc observ că sunt într-un pat, într-o camera albă cu un mic geam. Îmi întorc privirea spre încăpere şi nu este nimic anormal ceea ce ma făcut să țip fu faptul că eram complet dezbrăcată. Cobor cum pot din pat şi privesc peste tot în cautarea unor haine şi le observ pe ale mele jos. Le ridic îngrozită observând că erau rupte fiind practic sfâşiate de pe mine. Înghit în sec fiind şocată ducând o mână la gură şi tremurând fiecare colțişor al corpului meu
Tresar când aud paşi în apropierea uşii şi cu toate că capul mă durea îngrozitor sar în pat ca arsă. Uşa se deschide larg el intrând în încăpere. Trag cearceaful pe mine până în apropierea gurii şi îl privesc terificată. Lacrimile erau prezente, le simțeam cum îmi inundau ochii pregătite să coboare jos pe obraz dintr-un moment în altul.

-"Mina!" Se aşează lângă mine şi eu îl privesc înlemnită. Atunci când se apropie spre mine cu o mână ,mă ridic instant în picioare cu cearceaful ce îl strângeam ca şi cum era o armură

-"Ce ai făcut?" Țip cât mă țin plămâni, el punând capul în jos

-"Ce ai făcut?" Îmi duc mâna la frunte ce avea o bucată de bandaj , cel puțin aşa cred şi continui să îl privesc îngrozită şi dezgustată

-"Îmi pare rău!" Se ridică mergând spre un şifonier aruncându-mi pe pat ceva schimburi

-"Îmbracăte!" Se suceşte pe călcâie şi pleacă lăsând uşa deschisă în urma lui

Cad în genunchi lângă pat şi las lacrimile să îmi părăsească ochii fiind singura alinare.

Chiar vreau sa stiu parerile voastre in legatura cu acest capitol. Probabil acum aveti multe întrebari dar veti primi raspunduri in capitolele ce vor urma. Incerc sa creez o atmosfera cat mai palpitanta si chiar vreau sa stiu daca mi-a reusit sau nu 😘😘 va pup si va imbratisez cu drag