Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 6

<<< Furie&Momente

După ce înălțimea sa a terminat şedința a urlat la cine a apucat ca apoi să se închidă în birou. Dar oare cine se crede de bufneşte aşa cu oricine trebuie să îi țină piept careva omului asta aşa poate se trezeşte odată la realitate.

-" Te-am invitat eu înăuntru? Ți-am spus eu intră şi nu țin minte?" Mai că nu mă arunca de la geam la cât de nervos era, cu ce oare am greşit şi de data asta

-"Nu ați cerut pastila şi paharul de apă?" Încercam să fiu totuşi amabilă cu toate că aşa mi-ar fi plăcut ca paharul ce îl am pe tavă să i-l arunc pe față

-"Ba da dar nu văd bunele maniere. Ai ciocănit şi nu ştiu eu sau ce? Acum ieşi şi bate la uşă!" gesticulează cu mâna să plec şi eu probabil eram deja roşie în obraji de nervi.

-"Păi şi tava?" Strâng cât pot de ea şi încerc să respir regular dar nu cred că îmi prea iese

-"Ia-o cu tine! Nu mă interesează!" observ cum îşi roteşte ochi peste cap  şi se lasă în scaun.
Domnul comoditate, prepotent, îngâfnat, dictator.... oh cred că le-am zis pe toate în timp ce ies pe uşă ca apoi să bat atât de tare că probabil dacă mai insistam mult intram prin ea

Stai calmă Mina, mai puțin şi idiotul va fi dat uitării.

-"Intră!" cum aud cum dechid uşa , intru pun tava pe birou şi dau să plec.

În momentul în care pun mâna pe clanță simt cum ceva mă prinde de braț. Nu reuşesc să fac o mişcare că deja eram lipită de uşă el fiind la câțiva centimetri distanță de buzele mele simțind respirația lui atât de aproape. Avea un miros de mentă şi aerul cald ce îmi atingea pielea mă făcea să am furnicături pe toată coloana vertebrală. Înghit în sec aproape himnotizată de ochii lui şi nu ştiam cum să reacționez

-"Tu micuță luptătoate oare cât îmi vei mai ține frunte?" Îşi duce nasul spre urechea mea şi mă mângâie puțin cu el de la ureche spre gât eu fiind împietrită.

-"Ştiu că mă doreşti cine nu ar face-o în locul tău." vorbele lui mă readuc pe pământ şi mă încrunt încercând să plec. Era totul în zadar nu am reuşit să mă mişc nici un centimetru că el deja îmi prinse-se mâinile deasupra capului şi cu cealaltă mă ținea strâns de şold

-"De ce încerci să scapi? Mina ştiu că nu rezişti tentației, observ corpul tău ce mă cere din fiecare părticică a lui" rânjeşte la mine şi probabil din tot ce spuse-se era puțin adevăr. Simțeam ceva necunoscut mie, ceva ce îmi plăcea dar el nu trebuia să afle niciodată acest lucru mai ales că e aşa cum e

-"Nici gând." Răbufnesc şi încep să mă zbat în strâmsoarea lui el lăsându-mă liberă într-un final

-"O să vină şi acea zi. Până atunci aştept" mă ironizează în timp ce pleacă spre birou ca şi cum nimic nu se întâmplase. Observ cum îşi deschide sacoul şi se pune comod pe scaun.

-"Te-ai răzgândit cumva?!" Îşi duce mâinile la ceafă şi îmi zâmbeşte. Mijesc ochii  la el şi mă întorc pe călcâie ca apoi să ies din birou.
Nu se poate aşa ceva aproape mă lăsasem sedusă de nemernicul maniac a controlului. Doamne dar pe cine mint eu, atunci când era aproape de mine mai că nu mă topisem în mâinile lui.

Ce tot zici Mina trezeşte-te vorbim de el, el autoritarul  ce îți distruge viaţa cât poate în timpul programului de muncă.  Oftez şi mă îndrept spre cafenea alungând gândurile mele cu el.

Erik mă aştepta deja la masă cu un zâmbet larg. Acum observând mai bine trăsăturile lui era foarte chipeş, părul  negru aranjat bine, masa musculară era  bine pusă la punct semn că probabil făcea puțin sport.
Văd cum mă salută cu o mână în sus ridicată şi eu mă îndrept spre masa noastră.

-"Te văd mai relaxată. Ai câştigat războiul sau?" Încep să râd şi mă aşez  la masă unde deja mă aştepta o ceaşca de cafea

-"Războiul zici? Ce bine ar fi ,nu am câştigat nici prima rundă dapai războiul" râde la rândul său şi eu iau ceaşca de cafea în mâini rotind-o între degete

-"Nu am mult timp să ştii!" Precizez imediat după fiind conştientă că prepotentul probabil îmi va face capul calendar dacă ştie că sunt aici în timpul programului

-"Stai liniştita nu te răpesc împăratului, o să te obişnuieşti cu timpul ,nu este o fire foarte uşor de dat pe gât dar te acomodezi."

-"Şi tu eşti cel care rezistă de 10 ani eh?"

"Da pai ştii m-am îndragostit de el la prima vedere" îi scuip  cafeaua ce o aveam în gură direct în față făcând ochii mari mai că îmi ieşeau din orbită

-"Glumesc!" Îmi zice repede ştergându-se cu un şervețel, eu duc o mână la gură realizând ce tocmai am făcut

-"Scuză-mă" îmi venea să mă bag sub masă de ruşine. Tocmai am făcut o figură de rahat  cu un alt barbat. Doamne dar numai eu pot face aşa ceva?!

-"Stai liniştită, eu sunt de vină!" Rămân în linişte cât se şterge şi privesc în jurul meu sperând să găsesc o scuză şi să mă car

-"Tu domnişoară ce faci aici?" Tresar când îi aud vocea în spatele meu şi acum chiar că voiam să dispar ca prin magie.

Simt cum mă trage de mână şi mă târăşte până în biroul lui eu devenind tot mai agitată. Acum chiar am pus-o dacă mă concediază ce naiba spun alor mei?

-"Tu! Tu! Tu îmi pui răbdarea la încercare!" mă zgâlțâna bine ca apoi să mă trezesc împinsă până în birou fiind prinsă la mijloc între masă şi corpul lui ce era lipit de al meu

-"Nu ştiu ce joc joci Mina dar să ştii că nu îmi place deloc deci nu voi partecipa. Dacă nu te am eu nu te va avea nimeni ai înțeles?" continua să țipe la mine şi sā mă zgâlțâne având o mică durere în punctul în care mâinile lui mă strângeau.

-"Mă doare!" Reuşesc să spun mai mult în şoaptă  nebunului  din fața mea şi el îmi dă drumul
Nici nu apuc  să reacționez că işi apropie  buzele lui cărnoase punând stăpânire peste ale mele, şocată nu ştiu ce să fac şi mă trezesc  că fără să vreau îi răspund. Acum trebuie să recunosc că sunt o ruşine pentru genul feminin, pe lângă faptul că sunt o mare idioată. Tocmai mă sărutam cu  şeful meu, în biroul lui, când tocmai sa dus naibii demnitatea mea.
Tresar sub mâinile lui experte şi o senzație ne mai întâlnită de mine mă cuprinde. Îmi lasă brusc  buzele şi eu ies din starea de euforie privind-ul fix în ochi.

-"Ce îmi faci femeie.Ieşi afară." Țipă iar şi eu plec în lacrimi trântind uşa în spatele meu