Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 32 (special)

<<< Gândurile lui Eddwin"

Este iunie iar şi sunt la fel de gol in sufletul meu ca în fiecare an. E târziu în noapte, dar nu pot să dorm tot ce fac este să răscolesc în acea găleată ce se umplea cu amintiri lângă ea înainte să plece . De fapt, nici nu ştiu câte nopți am pierdut până acum, am încetat să le mai număr.
Voci diverse, melodii ce nu îşi au locul, amintiri moarte îmi răsună toate în cap. Nu stiu ce să fac, unde să mai merg parcă totul nu mai are un significat. Vreau să fug departe să mă refugiez în bratele ei,dar sunt prizonier în propriile-mi gânduri astfel recurg la alcool parcă alinează durerea. Doare. Doare tare.
La ce mă gandesc? La singuratate. La destin. Destinație. Viață. Iubire. Ea. Da, la ea mă gândesc mereu.
Am cunoscut o ea. O ea de unde nu mai voiam să plec, o ea care m-a învatat să iubesc iar un sentiment îngropat în cel mai adânc colț al sufletului. Am jurat sănu mai iubesc niciodată trecând acum mult timp exact prin ce trec acum şi degeaba m-am lăsat sedus de capcana ce mi-o pregătise. O ea care mi-a arătat că timpul nu e măsurat de un ceas, ci de clipele petrecute împreuna acum realizând că suntmult pre puține, o ea care nu doar m-a lasat să-i ascult bătăile inimii, dar m-a făcut să le simt şi să le împarțim.
Momentul în care m-a privit în ochi atât de rece zicându-mi addio mi-a izbit lumea creată în imaginația mea pentru noi doi. Aş fi vrut să îi mai simtit doar o singură dată pielea şi să îi sărut cu patimă buzele roşiatice înainte să plece lăsându-mă doar cu mine însumi.
A plecat cu jumătate din sufletul meu, iar eu, egoist, am vrut să răpesc cât mai mult din al ei.
Acum nu mai ştiu unde mi-e casă, timpul stă rătăcit în loc. Doar ce-ți mai aud bătăile inimii din când în când.. Bat în acelaşi timp cu ticăitul ceasului..
Voi fi bine.. Cândva.. Exact ca acum ani în urmă mă voi ridica şi totul va fi dat uitării. Atâta tristețe. Amăgire. Gânduri. Întrebări. Iubire: eu, tu, noi doi..
Ce faci când simți un gol în tine? Când te trezeşti trist într-o clipă fără motiv? Când realizezi că aşa trăieşti fiecare zi şi nu reuşeşti să simți puțină fericire? Doare şi mai tare când mimezi bucuria, când eşti obligat să zâmbeşti, când nu poți descrie ceea ce simți astfel încerc să stau cu mine însumi şo nu cu restul lumii.
Am închis ochii şi am încercat să simt. În fiecare seară făceam acelaşi lucru. Am vrut să nu fi tu motivul. Mi-am dat seama ca inima mea era doar pentru ea şi da chiar şi noi bărbați suferim exact ca şi femeile. Cum e posibil să trăiesti independent de cineva? Nu i-am dat acordul meu să facă asta. Niciodată. Mi-am dat seama ca mi-e cel mai tare dor de ea. O vreau lângă mine, numai pentru mine. Au fost promisiuni, ce a făcut cu ele? A fugit de mine fără să îmi explice exact motivul astfel stau şi mă întreb oare am greşit cu ceva ? Acum o caut, mă caut şi pe mine. Am nevoie de ea deşi am început să refuz săcred asta mereu.
Acum m-am rătacit mai mult de mine când am văzut-o lângă el. Credeam că nu mă poate înlocui, simțeam ceva ce toata lumea vedea. Era ceva special. Credeam ca sunt cel care o completează, nu mi-era frica de niciunul că mi-o poate lua.
Cuvintele sunt de prisos, nu va afla oricum. Imi fac mai mult rău decât bine, dar inima vrea ceea ce vrea ea si nu pot lupta cu ea. Vreau să fug de ea, să uit şi să nu se mai întâlnească ochii noştri niciodată. Sper că îi este bine, dar să se gândească mereu, când o să îl sărute, când o să îl îmbrățişeze, când o să trecă prin locurile în care noi doi am fost. El nu cred că o să îi şteargă lacrimile cum am făcuto eu, nu o să îi asculte problemele, nu o să o împlinească.
Drumurile noastre s-au intersectat din nou şi inima mea susultă de fiecare dată când ochii eu îi priveac pe ai mei, mă comport ca un mitocanci ea pentru că merită nu vrea să mi se destăinui, să îmi răspundă la întrebări.
Îmi vreau tot ce i-am dăruit înapoi. Să mi le deie şi să mă lase să plec odată penteu totdeauna dau nu ea continuă să deie săgeți în inimă fiind nesătulă de suferința ce mi-o crează. Mi-am împarțit bucăți din suflet şi acum s-au rătăcit.
Chiar cred că unii oameni sunt făcuți unul pentru celălalt, am simțit asta de când am cunoscuto, dar mai greu e să rămână împreună.
Am iubit odată, am iubit şi adoua oară , dar altfel, probabil o voi iubi mereu, regasindu-te în fiecare ea ce mi se aşterne în pat. Le-am pierdut numărut cert este că toate sunt blonde şi micuțe exact ca ea. O caut, o caut şi o găsesc mereu lângă el. Totul esteun complot în care eu am căzut mai ceva ca un bolovan la fundul apei şi totuşi continui să o iubesc.

Un capitol special. Va fi singurul din perspectiva lui Eddwin. Sper să fie pe plac ☺ dar parca chiar simteam nevoia sa ii dedic putin spatiu. Capitolul urmator va veni curand si ne vom reintoarce la ale noastre va pup