Du-te, Vino (FINALIZATA)

Capitolul 35

-"Edd despre ce vorbeşti?" Inisist văzând  că continuă să reflceteze

-"Mina între ei doi este ceva. Nici eu nu ştiu prea multe tot ce ştiu este că sora lui a fost ucisă el fiind acuzat de omicidiu cu toate că este nevinovat. El este sigur că a fost fratele mai mare al lui Franc!" Mă uit la el şocată, îmi presez două degete pe tâmplă erau prea multe de digerit

-"Doamne dumnezeule biata fată." Reuşesc să spun cu un fir de voce. Trecutul este un întuneric în care abia acum făcem o pată de culoare. Trebuia să aflu tot adevărul, voi săpa până când totul va ieşi la supeafață.

-" Tot ce ştiu este ca familia lui Franc este una periculoasă. Cel puțin aşa spune Anton. Ție ți s-a părut ceva suspect?"

-"Nu!" Dau din umeri şi mă gândesc că momentan voi ține acele fragmente de discuție între Franc şi Abigail pentru mine.

-Mina îmi pare nespus de rău pentru tot se ți se întâmplă!" Îi zâmbesc  tristă şi mă gândesc că el este lângă mine chiar daca l-am rănit. El mă iubeste şi acum dacă nu aş fi avut micuțul ce creşte în pântecele mele  sunt sigură că i-aş spune tot.

-"Mulțumesc Edd" mă cuprinde într-o îmbrațişare de urs şi eu mă bucur de acest moment.

-"Te conduc înapoi în fața spitalului , trebuie să plec puțin dar mă voi întoarce!"afirm din cap şi îl urmez salutându-l în momentul în care ajungem în fața clădirii

-"Tocmai veneam să te chem situația mamei este din ce în ce mai critică!" Carmen vine spre  mine zicând acestea gâfâind

-"Poftim?!" O iau la fugă pe scari spre salonul ei. Observ nişte asistente ce vin şi pleacă eu încercând să intru

-"Lăsați-mă să trec!" Îl împing pe Milton ce era poziționat în fața uşii cu o mâna ca apoi să îmi pun greutatea corpului în uşă împingând-o şi pe ea. Observ doctorul ce se suceşte spre mine dând din cap zicând către asistentă -"Ora decesului 21:00"
Rămân blocată pivind corpul fără suflet şi inima mea tocmai se oprise să pulseze sângele cel puțin aşa credeam, aud doar sunetul maşinei ce se afla lângă ea acum având un sunet constant "biiiiipppp"

-"Nu ! Nu ! Nu!" Mă năpustesc asupra ei ridicând-ui capul  în mâinile mele -"Nu! Mamă! Nu te rog nu! Țip lipindu-mi fruntea de a ei şi las lacrimile să îmi  curgă pe obraji -"Mamă!" Continui, încă aveam vaga speranță  că va deschide ochii şi mă va privi cu ochii aceia tandri  asigurându-mă că totul va fi bine

-"Mina haide!" Îl privesc cu ură şi mă trag din mâinile lui

-"Lasă-mă!" Milton insistă ridicându-mă mai mult pe sus astfel doctori şi asistentele îşi făceau treaba dar eu continuam să mă zbat având nevoie să o îmbrațişez iar şi iar

Mă pune pe un scaun şi mă lasă să plâng el plecând să completeze nişte foi. Tot ce am înțeles este că mama a făcut un atac de inimă din cauza medicamentelor ce i-au fost soministrate, erau mult prea puternice ea fiind deja foarte slăbită. Nu se mai întâmplase aşa ceva până acum fiind toți surpinşi.

●●●●

Este trecut de ora 2:00 şi privesc pe geam în casa părintească. Trecuse mult timp de când nu am mai venit acasă, îmi vine  să mă iau la palme că nu mi-am petrecut mai mult timp cu ea. Nu o voi mai vedea niciodată. Deja lipsa ei îmi făcea rău. Simt o mână pe umărul meu şi eu îmi rotesc privirea în spatele meu.
Îl văd pe Edd plin de sânge şi încremenesc -"Ce ai făcut?" Țip la el atingând-ui fața

-"Nimic nu îți face griji!"

-"Cum nimic şi asta?" Îi indic sângele ce i se prelingea de la tâmplă în jos pe obraz.

-"Un mic accident venind aici. Dar nu contează eşti bine?" Îmi pun capul în pieptul lui şi plâng pentru a nu ştiu câta oară

-"Edd nu mai pot! Nu mai fac față!"

-"Sunt aici linişteşte-te" simt cum îmi mângâie părul fiind o mângâiere pentru suflet. Aveam atâta nevoie de el de mângâierile lui,voiam doar să nu mă lase niciodată

Fiind atât de bulversată fără să realizez ce fac mă las condusă de semtimente. Îmi ridic capul şi mă ridic pe vârfurile picioarelor. Îl sărut şi el răspunde  cu ardoare. Era un sărut carnal, brutal, de care amandoi aveam nevoie, limbile noastre cântau un cântec al lor fiind într-o sintonie perfectă. Îi pun mâinile după ceafă şi simt  cum îşi înfige degetele pe talia mea ridicându-mă în sus. Spatele meu face impact cu peretele şi simt cum piepetul lui este lipit de al meu. Acel sărut era  ca o gură mare de oxigen după mult timp în care aveam doar cu țârâita.

-"Mina!" Edd mă lasă istant  şi îl privesc pe Franc ce se uită la noi fulminându-ne. Se apropie de noi luând-ul pe Eddwin de guler împingându-l cu putere de lângă mine. În cel puțin fracțiune de secundă pumnul stâng al lui Franc face impact cu nasul lui Edd, nici el nu se lasă şi ripostează imediat. A început o luptă aprigă între cei doi şi eu mă apropii de ei încercând să îi opresc. A fost o idee tare proastă eu sfârşind pe jos fiind împinsă puternic de Franc. Zbat puternic tâmpla de podea dar nu îmi pierd cumpătul. Mă ridic de pe jos ei acum fiind  cu privirea spre mine. Nu reuşesc să mă adun bine de pe jos că simt o durere îngrozitoare sub burtă. Mă aplec punând ambele mâini în acea zonă țipând. Ambii se avântă spre mine eu continuând să plâng. Simt ceva umed între picioare şi pantaloni mei crem absorbeau sângele.

-Copilul!" Țip cât pot şi simt cum picioarele mele numai ating podeaua. Franc mă ține în brațe mergând cu mine spre maşină. Mă aşează pe banchetă şi porneşte maşina cât ai zice peşte.
Mă ghemuiesc ținându-mi mâinile pe burtă rugându-mă ca copilul meu să fie bine.

-"Mina rezistă!"

Ajunsă la spital sunt băgată de urgență în sala de operații şi mi se taie firul de la anestezie.