Guardian

Capitolul 6 - Cadranul Reîncarnării

-Ce s-a întâmplat mai devreme pe coridor? Da Qing schimbă subiectul. De ce "oglinda ta revelatoare" și-a activat alarma?

-Ceva ne urmărea, spune Zhao. Dar imediat ce a fost identificat a fugit, probabil nu voia să ne rănească.

-Nu era criminalul?

-Cum așa? Crezi că nu știu să fac diferența între fantomele noi și fantomele malefice?

Zhao cară corpul lui Guo de-a lungul coridoarelor.

-Pe lângă asta, ai văzut urma de mână de lângă cadavru, nu-i așa? Acea mână nu aparținea unui om cu siguranță. La naiba, tipul ăsta e greu, o să-l pun pe jos pe undeva.

Zhao îl aruncă pe Guo în colțul unui perete.

Șef Zhao se uită intens la stagiarul problematic, probabil vrând să-l lase acolo să moară. După ceva timp, totuși, Zhao îngenunchează, scoate o sticlă mică și toarnă niște substanță pe lângă Guo. Apoi își mușcă degetul și îl mânjește pe Guo de sânge pe frunte. Sângele se dizolvă imediat în pielea lui și stagiarul palid pare să arate mai sănătos după.

Zhao îl plesnește pe Guo peste creier.

-Inutil, așa de enervant.

-Termină cu asta, Yunlan, uită-te la ceasul tău.

Zhao se uită în jos, ceasul lui s-a înroșit din nou. Da Qing miaună asurzitor în timp ce în spatele celor doi stă o figură bătrână îmbrăcată cu un giulgiu întunecat.

Figura bătrână se întoarce. Pare să îi conducă undeva.

-O fantomă nouă? Da Qing se grăbește înainte. Cred că a înnebunit... Hey, de ce umbli aici pe timpul zilei?

-Taci, nu vezi că e mută? Și nu realizezi că încă e în viață? Merge pe două picioare! Ți-ai pierdut mințile, grăsuțule?

Femeia bătrână dispare după un colț, iar cei doi văd un set de scări care duc către acoperiș.

Da Qing strănută:

-Îmi miroase a resentimente.

Zhao ridică pisica de pe jos:

-Femeia bătrână ne duce acolo, nu profesorul, hai să urcăm.

Cei doi încep să monteze scara cu grijă.

-Guvernul numără sinuciderile la fiecare școală, dacă numărul trece de limita maximă, nu investighează nimeni, Zhao spune. Dar Universitatea Dragonului a trecut limita în ultimii 3 ani și această clădire pare singura destul de înaltă pentru o cădere fatală. Și să nu menționăm structura labirintică din interior, cred că sunt câteva chestii mizerabile blocate acolo, resentimentele lor se acumulează cu timpul.

Ei au ajuns în vârful scărilor, dar ușa către acoperiș e închisă și niște raze slabe de soare strălucesc printre crăpături. Zhao scoate un card de acces și deschide ușa ruginită de fier.

De pe acoperișul de la etajul 18 se poate vedea campusul Universității Dragonului și centrul aglomerat și zgomotos al orașului.

O fată stă pe acoperiș cu fața spre oraș, iar Zhao o examinează cu grijă.

-Hey, studento...

Într-un mod neașteptat, fata sare peste gard și se aruncă. Zhao se grăbește instinctiv și încearcă s-o prindă. Mâna lui abia că atinge spatele fetei, dar trece prin ea și fata dispare ca o iluzie.

Pisica neagră sare înainte ca o minge.

-Ei bine, era om?

-Nu sunt sigur, a fost prea rapidă.