Guardian

Capitolul 39 - Pilonul Naturii

Asasinul de Fantome se așează pe jos și, un moment mai târziu, își recuperează calmul obișnuit:

-Pilonul Naturii este ridicat aici de mii, sau probabil de milioane de ani. Sang Zan a șters placa de piatră, așa că în mod logic, sufletele întemnițate înăuntru ar fi trebuit să fie eliberate, dar cine ar fi crezut... fantomele în mod normal nu pot să plângă, spiritele țipau și plângeau cu riscul de a-și sparge propriile suflete. Niciunul dintre noi nu poate să facă față forțelor plânsetelor, chiar și munții se pot nărui.

Zhao își pune mâna pe spatele lui și rămâne în tăcere.

-Ceea ce s-a întâmplat mi-a întrecut așteptările, spune Asasinul de Fantome.

Zhao nici nu apucă să-i răspundă, că oglinda revelatoare îi sclipește și un val de culoare albă își face repede apariția, năpustindu-se cu determinare către pilon, cu viteza luminii.

Corpul ei nu apucă să iasă complet din ceas, iar din mâna lui Zhao crește un fir transparent ca o pânză de păianjen, imobilizând-o strâns pe Wang.

Wang era uluită. Ea își coborî capul, iar bărbatul și fantoma fac contact vizual unul cu altul. Ochii lui Wang erau înlăcrimați, dar talismanul îi împingea lacrimile înapoi. Zhao rămâne fără emoție, părând mai degrabă fără inimă.

-Ai fugit o dată pe tura mea. Dacă te las să fugi și a doua oară, o să-mi tai capul și poți să-l lovești ca mingea, Zhao spune cu răceală.

Wang se retrage puțin în tăcere, pânza de păianjen încă imobilizând-o.

Zhao se holbă la ea cu o expresie neplăcută. Wang era speriată și, în mod natural, se uită în jos. Eventual, Asasinul de Fantome îl trage ușor în spate și îl sfătuiește calm:

-Gardianule, adună-te. Este mai bine să nu te enervezi.

Zhao se uită la el. El putea să-și mustre angajații cât voia, dar trebuia să-i arate Asasinului de Fantome niște respect, așa că încercă să fie cât mai calm posibil și îi răspunde lui Wang:

-Crezi că dacă te-ai sacrifica Pilonului Naturii poți liniști sufletele? Nu înțeleg, tu chiar crezi că "credința poate mișca munți", sau doar vrei să devii o caserolă?

El începuse bine, dar se enervă mai tare și eventual începe să urle:

-Ești proastă?

Linia roșie a lui Wang din jurul gâtului începe să se mărească, iar talismanul de pe frunte îi licărea în timp ce ea tremura. Înfățișarea ei era aproape comică. Arăta ca o fată zombie prostuță dintr-un film horror de proastă calitate, dar nimeni nu râdea.

Zhao se oprește din țipat. El își descărcă în sfârșit furia și începe să se calmeze, apoi se așeză pe jos lângă Asasinul de Fantome și îi spune milos lui Wang:

-Așează-te și tu.

Legătura de mătase începe oscileze în aer și se transformă într-un scaun argintiu, îndeajuns de mare ca să se așeze o persoană.

Poate că i se întâmplaseră prea multe în viață reală și în viața de apoi, ea nu avea pasiunea și nici gălăgia unică minorităților etnice din nord-vest. Părea mereu depresivă, tăcută și retrasă.

Părul întunecat al fetei atârnă în ambele părți alte chipului, plutind în aer fără să se miște.

Cu mult efort, Zhao reușește într-un sfârșit să vorbească cu un ton blând.

-Există niște lucruri despre care străinii pot ghici cu ușurință tot adevărul. Știi de ce?

Wang privește tăcută în sus, iar Zhao oftează.