Guardian

Capitolul 8 - Cadranul Reîncarnării

Shen își fixează ochii pe Zhao și mintea lui se golește instantaneu. Pentru câteva secunde rămâne hipnotizat și stupefiat, ochii lui par să fie atrași de ochii lui Zhao ca niște magneți.

Shen chiar nu s-a purtat cum trebuie azi, în primul rând nu trebuia să-l întâlnească pe Zhao.

Zhao nu știe nimic, nu își amintește nimic. El a trecut de Podul Destinului, a băut Apa Uitării și s-a reîncarnat de șase ori. Sufletul lui a fost curățat complet, cum ar putea să-și amintească?

Shen se holbează intens, cu o privire pătrunzătoare la fața lui frumoasă. Chiar vrea să-l atingă ca să-i simtă căldura încă o dată.

După cine știe cât timp, Shen își curăță gâtul și spune amar:

-Te-am mai întâlnit înainte...

Zhao îi așteaptă explicația.

...de milioane de ori în inima mea. Nu am avut niciodată curajul să te găsesc, dar știu totul despre tine.

Shen aproape că spune asta cu voce tare, dar se abține și se bâlbâie cu dificultate:

-Într-un caz la care ai lucrat.

-Care? Zhao e surprins.

Shen nu se mai bâlbâie. Poate că după ce minți prima dată, nu te mai simți prost că minți din nou.

-Cele 12 sinucideri de la Turnul Geamăn acum cinci sau șase ani. Eram aproape de absolvire atunci și căutam un apartament ieftin, așa că am ales Turnul Geamăn. Sinuciderile au ieftinit prețurile extrem de mult.

Zhao se încruntă și face o pauză de gândire.

-Sunt destul de sigur că nu te-am văzut acolo.

-Nu m-ai văzut, dar locuiam la ultimul etaj și te-am văzut. Chiar am văzut...

Shen face o pauză pentru un moment și se preface a fi uluit.

-Chiar te-am văzut cum trăgeai o umbră întunecată într-o cameră apoi ai îngrămădit-o într-o sticlă și ai spus "Am prins criminalul, treaba ta s-a terminat aici".

Zhao se sperie.

-Ai locuit la ultimul etaj? Ești destul de neînfricat.

Shen își apleacă capul.

-Poți verifica, nu mint.

Bineînțeles că nu minte, el chiar locuia acolo atunci și asta din cauză că voia să tragă cu ochiul la cineva anume. El a omis acel detaliu mic în mod intenționat, dar îl durea puțin pentru că mințea.

Zhao pare să fie convins, ba chiar glumește:

-Neglijență. E neglijența mea. Noi trebuie să ștergem memoria cetățenilor normali care au fost implicați, dar se pare că pe tine te-am ratat. Deci, cum te simți? Te-a făcut să te gândești la lucrurile pe care le credeai?

Shen zâmbește cu dificultate și nu răspunde.

Atunci când intră în spital, ei o văd pe Li stând lângă fereastră cu o cană fierbinte cu apă și lămâie. Se uita la propria ei umbră, tristă și depresivă.

Zhao bate la ușă, Li sare în picioare și se relaxează doar atunci când îi vede pe Zhao și Shen. Zhao se uită la ceas, iar reflexia bătrânei încă se află acolo, dar ceasul încă nu se înroșise. E prea ciudat, această fantomă nouă pare să adune energia vieții.

Poate că e pe cale să se reîncarneze?

Zhao se așează pe pat lângă Li.

-Am câteva întrebări pentru tine.